Poeme
de Ionel Ciupureanu
Nu mai gândi nu mai ţipa
E-un du-te vino şi tot aşa
burţile oricum se baricadează din mers
nu contează alunecând în sinea mea
habar n-am cu hohotele şi pupăturile
ai încredere se scurg oarecum
nu mai gândi logic şi nu mai ţipa
ce drăguţ
până se-ntunecă burţile se fărâmiţează
nu-mi pasă că ne vom înmulţi
şi ce păcat şi aşa mai departe.
În spatele meu
Capul meu îmi pica la picioare
şi doar capul tău vorbea picioarelor mele
rămân în spatele meu să mă visez fără picioare
mâinile şi urechile ar vrea să sufere ca oamenii
visează că-mi mănâncă picioarele
să doarmă şi să bea să moară şi să leşine
nu plânge şi tu n-a plâns nimeni că m-a visat
fără picioare şi fără urechi
fără capul tău vorbind mâinilor mele
să mă viseze şi să moară să leşine şi să bea.
Ceva există
Se răspândesc zvonuri
se evită ciocniri se sprijină forţe
femeia mea citez devine ridicolă
şi zona e moale
fleoşc leziunile ei se şi varsă
intră-n fojgăitul care ţâşneşte
e-o-ntreagă nebunie
se râcâie dar nu se proliferează
lichidul ei s-ar descompune
dacă şi numai dacă ar şi exista.
Încercuirea mişcărilor
N-am unde să-ţi spăl picioarele
şi nici să le dau foc nu mai am
s-au rupt singure şi-au plecat
cu nevăzutul de la picioarele mele cu tot
marţi dimineaţa
ca un mort ce te pusei să mi-l naşti
ca să scapi de picioarele tale umflate
şi-apoi să plângi după ele
marţi dimineaţa
ca un mort ce te pusei să mi-l naşti.
Ceva merge
Ar fi trebuit doar alcoolul
să mă apere de cancer
nu-i suficient
şi-atunci îmi fac rost de-o femeie
asta-i bine
aş fi vrut s-o vând altcuiva
ce-i prea folosit n-aş mai curăţa cu aspiratorul
n-ar fi rău să fug undeva
plozii sunt plini de ură
aş putea să-i dau la schimb
sau i-aş folosi până îi ia dracul
un câine ar vrea să mă latre dar nu mai are voie
mai curând sau mai târziu doar de cancer
alcoolul ar mai fi vrut să mă apere
va fi şi prea târziu şi prea curând
m-ar putea da şi la schimb
asta-i bine.
Nişte scaune o masă
Te vindecasem după moartea ta
visasem o casă un pat şi-o carpetă
un hău imens unde să nasc
ce-am râs că doar tu nu erai.
Ca pe vremuri
În loc să moară nici n-a mai existat
săracul de el
îl cunoscuse cineva totuşi
nu ştiu ce să mai spun
că nici nu mai am voie că îmi alege şi dezordinea
că îmi mângâie neregularităţile ca pe vremuri
la urma urmei indiferent cum
obosise un pic că nu exista
într-un cuvânt îmi destrăma slănina
nu ştiu de ce
şi cu asta basta
nu mai ştiu ce să zic.
Aş lenevi
Te-am visat fetiţă cu chipul maică-ti moartă
am ieşit şi-am murit şi-apoi am plecat şi-am ajuns
e doar o mahala România
îţi dau bilele mele din vis să leneveşti în ele
moartea mea e doar un gând şi
România doar o mahala
când mă spălam pe cap o viziune spălam nu o femeie
cântă şi-acuma de parcă se fărâmiţase sub cărnuri
e doar o mahala România.
|