Poezii
de Ionuț Pătularu
Colţii leoaicei Am visat într-o noapte de marte
Că o leoaică m-a cuprins
În ghearele ei, în fălci, în trup
Şi nu-mi dădea pace
Am strigat si iar am tot strigat dar strigătul s-a prefăcut în resemnare
Iar leoaica mă dorea şi mai mult lângă ea
Mă privea cu atâta milă, dar... avea nevoie de carne
Nu ştiu să fi văzut un chip mai frumos vreodată
Dar leoaica are nevoie de strigătul meu, de disperarea mea, de sânge şi oase, de linsul pulberei unde mă va sfâşia
Şi îmi şopteşte dulce la ureche
În noaptea asta îţi voi mânca un picior, dar vei trăi
Mă zbat cu tot ce a mai rămas din mine între cer şi pământ
Leoaica mă priveşte cu milă şi poftă
Poate că ar vrea să mă elibereze dar are atâta nevoie de carne şi îmi şopteşte iarăşi
Acum îţi voi mânca şi celălalt picior şi încă-o mână
Căci e mâna cu care ai vrut să mă sugrumi când m-ai văzut pentru prima oară
Şi aşa s-a întâmplat am simţit doar mila şi colţii ei metalici încleştaţi în carnea mea
Mai am o speranţă căci mi-a mai rămas o singura mână şi mi-am pus în gând că atunci când ne vom iubi am să o sărut cu patimă şi apoi am s-o sugrum
Dar totuşi e atât de frumoasă... goală in patul meu
Şi ştiu... că ea are nevoie de carne, iar carnea o face să-mi ceară şi mâna speranţei
O privesc acum mai mult ca nicicând
Şi e rândul meu să îi şoptesc la ureche
Că mai am nevoie de timp... doar de o noapte şi o zi, de-un an şi un secol... şi poate mă voi resemna în ghearele şi colţii ei
Dar leoaica cu ochii blajini mă vrea în noaptea asta cu tot ce a mai rămas din mine, cu oase cu sânge, cu iubiri şi speranţe...
De o mie de ani
De o mine de ani aştept şi sper... sper şi aştept Că voi găsi piatra şi şoapta care mă vor răstigni
De o mie de ani sper şi aştept să fiu treaz... în mijlocul nopţii
Când copacii vor creşte mai înalţi decât visele
Şi nopţile vor deveni luntrii încărcate, prea încărcate de muguri, de flori, de sângele amintirilor
De o mie de ani îmi iau rămas bun şi aştept
Ca aşteptarea să îmi fie speranţa că voi deveni
O mie de ani de cântări, de iubiri, de înfrângeri
O mie de ani de răstigniri...
|