... pur şi simplu
în absenţa ei buzele
nu atingeau pâinea nici vinul
şi asta nu e vorbă goală, în vânt
dusă/ adusă
de vocile impersonale
tot mai apropiate
fără trecere încă
pe pământ.
Aşa cum eu mor
şi murind trăiesc
la fel şi voi veţi muri
şi murind o să trăiţi.
Luna, într-un basm african.
Eu moţăind în laţ ceresc.
Mai departe scrie-n carte,
până şi delicateţea
a condus uneori
omul la disperare, la moarte.
Poate presimţind că sfârşitul
oricât de departe
e-aproape
urmat de ceva
urmat de nimic
urmat de râsul broaştei în ape,
cum scăpasem din braţe
ca înecatul lentila
ideală
un pai, o pană
o oarecare frumuseţe
desigur pământeană
după Anouk
cea dulce cum e spirtu-n rană
în absenţa ei de bursieră pariziană
aşa tânjeam de auster
ca bufniţa la zoo pe corn de rinocer
ca un cuţit scăpat în cer
în apa de izvor cu pietricele,
a dumnezeirii.
Honni soit qui mal y pense
Mai departe scrie-n carte,
până şi delicateţea
a condus uneori
omul la disperare, la moarte.
O coadă de mătură
simplă, suprauscată
de-ar fi fost iubită
cu-atâta patimă & duioşie
brusc (deci deodată)
s-ar fi preschimbat în
femeie
pană de cocor
păpădie
cu femeia aş lumina noap-
teapământulcuvântuldeznodământul
cu pana aş scrie
cât despre păpădie
o ia vântul
dar am iubit o femeie
şi asta spune totul,
n-a dat soarelui
vieţii din mine
mai mulţi muguri
decât o coadă de mătură.
Mai departe scrie-n carte,
până şi delicateţea
a condus uneori
omul la disperare la moarte.
Tocmai lucram la
arta mea căzută-n dizgraţie
ca atâtea în acest secol
al prăbuşirilor
voioase
când, gata! zise
femeia
pana de cocor
păpădia
se ridică şi porni
prin fereastra deschisă, dusă de vânt
deşi vântul nu bătea deloc,
cu un surâs adresat
timpului ce o să vină
deşi timpul nu vine defel
ci fiecare merge la el, cu darul.
Lumea în case, la cină.
Râsete ale cui? Cineva sparse
pe trepte de ciment paharul.
Mai departe scrie-n carte,
până şi delicateţea
a condus uneori
omul la disperare, la moarte.
Împotriva iernii înaintezi acum
pe cât posibil ca un
sunet sub apă.
Împotriva iernii înaintezi acum
pe cât posibil ca un
culegător de crenguţe
pe malul mării absolut gol.
Peşti ce-au colindat cândva lumea
ca muzicanţi de petrecere
parcă mai ieri îi cântau:
sub norul de purpură
gata să scapere
vine moarte şi n-ai
nici o iubire
ca să te apere.
Mai departe scrie-n carte,
până şi delicateţea
a condus uneori
omul la disperare, la moarte.
Acesta e primul cântec pentru Anouk.
Care Anouk? Anouk, fata
căreia-i albise părul
încă demult în zorii cunoaşterii
când splendoarea de cleştar a eului
ademenea albina morţii
fără ca aceasta să-ntâlnească
după zile şi nopţi de zbor inter-
stiţial
numai bineînţeles pereţii inimii
numai pereţii inimii
şi inima bătea fără să-i pese
cum îşi bate-acela
aceea peste fese
ca lucrătoarea cărnii
într-însa să se-ndese.
Astfel şi vocea umană
a ta, Anouk
ca să comunice, ca să placă
poetul haţ! o coboară
din creier în albina morţii,
din albina morţii
într-o artă săracă.
Mai departe scrie-n carte
până şi delicateţea
a condus uneori
omul la disperare, la moarte.
Ca nişte lacăte la guri
sparte de vânturi,
la propriile noastre guri
sparte de vânturi,
ne-am dus traiul aspru de ultimi
evrei sefarzi
în această parte a lumii.
Clinchetul a mii de chei
rugineşte-n buzunare,
în propriile noastre buzunare
(peste noapte sinagoga dispare
parking pe locul ei).
Într-o cameră iarna
într-o zi oarecare
îi citeam aceste versuri
iubitei cu o emoţie-n glas
care acum îmi apare
penibilă, nejustificată
(ultimii evrei sefarzi
emigraseră de mult pe bani grei)
Mai departe
scrie-n carte,
şapte voci
în şapte camere
în şapte clădiri
în şapte oraşe
din şapte lumi
paralele
rugându-se la unison
vocile, ecoul vocilor
atunci când doarme
sau abia clipeşte
redusă la imobilitate
redusă la tăcere
singură, absolut singură
în şapte camere deodată
în şapte oraşe
din şapte lumi
ca gâza înşurubată în metafizica statică
a chihlimbarului
a cărnii vii deja moarte
după o lungă şi grea suferinţă
vino în somn cu o pernă pe faţă,
eşti îngerul eşti de bună seamă sfârşitul
oricât de departe aproape
urmat de ceva
urmat de nimic
urmat de râsul broaştei în ape (!?)
(1990-2015)