Notă târzie
de Mihai Duţescu
Editura
Scrisul Românesc a publicat, în anul 2008, o carte remarcabilă, Destine,
de Iulia Ghiţă. De la volumele Fulgurări (2001), Patima (2003), Flacără
(2006) şi Poemele nopţii (2006), poezia Iuliei
Ghiţă a făcut, în această ultimă apariţie, un salt remarcabil. Din păcate,
cartea a trecut neobservată, aşa cum se întâmplă de multe ori cu poeţi care au
ceva de spus, dar sunt ocoliţi de critica literară.
Iulia
Ghiţă practică hieratism elegant, un fel de pictură pe sticlă în care motivele
se înlumină precum zbaterea mării: În clepsidra plajei, nisipul / curge din
mare şi iată-mi chipul:/ sunt adâncul feroce / spânzurat de o voce. // Fără
pleoape / precum meduza din palmă, / ochiul meu piere, într-o calmă /
tremurarea de ape...//Lăcrimând, peisajul pustiu, / chiar în urmele şterse cum
unda / e destul dacă ştiu / cum se duce secunda.
Bacovian,
poeta compune un poem închinat toamnei, într-un cadru de calm şi visare: Blând
cântă-n cer un înger, / albi nori cu graţii / stau în clar albastru; / Merg
seara oameni calmi şi gânditori / prin parcul devenit şi hastru// Din pomi,
de-acum, frunze roşii cad, / şi în odăi, prin geam, dansează / Vii flăcări,
dintr-un foc, se zbat, / pictând confuz năluci de pază
În
buna tradiţie a poeziei feminine antebelice, Iulia Ghiţă configurează un spaţiu
în care regnurile coabitează: Trei raci văzurăm laolaltă / decupând în
cleştii lor / cerul putred de lângă bătrâna, / nemişcata baltă. // Ei memorează
pierdutele spaţii / azvârliţi în prezentul exil, / clămpănind ca înfometaţii de
la cantina unui azil. // Legarăm barca la mal / şi acum, ne iubim în nisipuri /
cerul ca un geam de spital / ne văduveşte de chipuri.
Iulia
Ghiţă scrie pasteluri şi poezii de iubire cu seninătate şi naturaleţe: Se-aud
în neguri, păsări cum cuvântă, / copaci şi ape freamătă vioi; / în nori, ca
dorul fraged se frământă / un licăr roz, iar noaptea dă-napoi
// Blând, zorii
mângâie cu mâini sfioase / culcuşul dragostei, de febră atins; extazul
sărutărilor să-l lase / simţit aproape treaz şi neînvins
Tablouri
bucolice se succed nedistorsionând pacea anotimpurilor: E-n flăcări floarea
soarelui la gard, / pe ogor, femei cântând de trudă ard; / din curţi, răzbate
sunet de viaţă-ncet; / din teascuri, curge vin acum discret
// Pe cer.
Ghiceşti mişcare-naltă, / oştiri de păsări călătoare// spre alte ţări pline de
soare / foşneşte-ntruna stufu-n baltă
Poeziile
Iuliei Ghiţă au un aer tonic, poeta se socoteşte o neînvinsă de viaţă, deşi
destinul a încercat-o de multe ori. Rămân la convingerea că este talentată şi
că mai are multe de spus în lirica noastră.
|
|