Întâi de toate, ar fi câteva probleme preliminarii de explicat. Nu ştiu cu exactitate ce înseamnă literatura de astăzi – contemporană, de după 1990, de după 2000 sau ultimele apariţii?! Astfel că îmi iau libertatea de a considera apariţiile de după 2000, fără a exclude cărţi apărute la sfârşitul secolului trecut. De asemenea, trebuie să îmi asum o oarecare ignoranţă în ce priveşte apariţiile editoriale ale ultimilor ani şi pe care, fatalmente, nu am reuşit să le parcurg decât în mică măsură. Şi poate nu numai din vina mea, poate acest lucru spune el însuşi ceva despre ceea ce se întâmplă în literatura română actuală. Dar să nu încep cu concluziile.

În primul rând, la capitolul poezie rămân adeptul poeziei rafinate a unor Şerban Foarţă (cu, mai ales, Caragialetele sale din 2002) sau Emil Brumaru (cu Infernala comedie, 2005, pentru că reuşeşte să sublimeze pornograficul într-un lirism de cea mai pură esenţă), dar şi a unor poeţi care îi continuă pe anumite paliere, precum O. Nimigean (mai ales cu Niculina blues) sau Adrian Bodnaru (cu două volume de excepţie, Versuri şi alte forme fixe, 2002, şi Ziua de apoimâine, 2004). Din poezia tinerilor, în care mă plictiseşte tot mai mult revolta jucată şi arsenalul – mereu acelaşi – de imagini căznit neoexpresioniste, nu pot să remarc, poate, decât tot un poet ex-centric, de fapt o poetă: Olga Ştefan, cu un debut extrem de matur şi cu un discurs poetic bine articulat, în volumul Toate ceasurile (Ed. Vinea, 2006).

Şi dacă la poezie stăm, ca întotdeauna aş zice, foarte bine, proza este încă în mare suferinţă, deşi încercări dintre cele mai agresive – mai ales publicitar – s-au tot făcut. Din păcate, nu pot reţine mai nimic din colecţia de la Polirom dedicată tinerilor scriitori, iar recidivele „bătrânilor” au fost, de obicei, mari dezamăgiri, poate cea mai mare fiind chiar trilogia cărtăresciană, trasă de păr până nu a mai rămas nici un fir (epic sau de altă natură).

Eseistica şi critica literară este însă într-o reformare care va da rezultate – sper – remarcabile. Dintre cărţile seniorilor, remarcăm, în primul rând, Critică şi raţionalitate, volumul masiv al lui Paul Cornea, dar şi Literatura română sub comunism, de Eugen Negrici, care se detaşează în peisajul totuşi destul de bogat, dominat mai degrabă de reeditări, fie ele şi revăzute şi/sau adăugite. Un eseu foarte interesant şi scris cu rafinament este Dandysmul. O istorie, semnat de Adriana Babeţi. De asemenea, volumele publicate de Corin Braga şi de centrul de studii ale imaginarului clujean Phantasma. Dintre volumele tinerilor, prefer culegerilor de cronici şi volumelor compozite studiile aplicate, documentate şi care sondează o temă, care propun o teorie, care aduc un plus de cunoaştere într-un anumit compartiment al literaturii. Un singur exemplu: Cătălin Ghiţă cu volumul Lumile lui Argus. O morfotipologie a poeziei vizionare (Ed. Paralela 45, 2005).

Mă opresc aici, cu toate că aş putea continua cu încă cel puţin 3-4 titluri (eseistică, dar şi memorialistică), dar cred că este suficient pentru o scanare a preferinţelor mele, cu acele limite asumate încă de la început.