Anton Kaindl (1872-1951)

Printre lucrãrile aflate în colecþia de graficã a Muzeului de Artã din Craiova se numãrã 113 gravuri fãcute în tehnica acvaforte ºi achiziþionate în anul 1970 de la o deþinãtoare din Bucureºti. Autorul lor este Anton Kaindl, aºa cum semneazã, prin gravare, cu numele întreg sau apeleazã la monograma AK, de cele mai multe ori.

Dintr-o serie de gravuri pe care le-am intitula „Jubiliare“, prezente în acest fond, aflãm cã a lucrat în România din 1921 pânã în 1951.

Publicaþiile de profil, citând în special surse germane, îl menþioneazã lapidar ca fiind pictor ºi gravor elveþian nãscut în 1872 la Geneva. Dar existã ºi informaþia cã este german de origine, cum i s-a comunicat celui care este acum Î.P.S. Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Criºanei ºi Maramureºului. Dupã cum în Departamentul Freising din Germania, cu ocazia organizãrii, în anul 2005, a expoziþiei „Paºti în România“, printre expozante s-au aflat ºi lucrãri de graficã ale lui Anton Kaindl „din Niederbayern“ (Bavaria inferioarã).

Este posibil sã se fi mutat cu familia în Germania, pentru a fi mai aproape de Academia de Artã de la München care, vestitã în epocã, îi dãdea posibilitatea sã dobândeascã temeinicia mijloacelor de expresie ºi sã tindã spre perfecþiunea de orfevru doveditã mai târziu.

Tot la Muzeul de Artã din Craiova existã un tablou în ulei semnat de Mircea Olarian (1898-1986) pe verso-ul cãruia autorul a scris: „Herr Kaindl de origine elveþian, pictor ºi gravor încurajat de Palat unde i s-a pus la dispoziþie casã ºi atelier, a lãsat o însemnatã colecþie (documentarã) de aqua-forte, cu subiecte din Oltenia (regiunea de munte) – Horez – Mãldãreºti“.

Anton Kaindl ajunge la Palatul Cotroceni în 1921, pentru a deveni gravor oficial al curþii princiare a lui Ferdinand I ºi a soþiei sale, regina Maria. ªi colindã România 30 de ani lãsând în urmã un impresionant material documentar, adevãrat „reportaj în imagini“ referitor la monumentele, religioase sau laice, din zonele cercetate: Balcic, 1927; Bran, 1931; Moldova, din 1932; Oltenia de sub munte, din 1921 pânã în 1939, cu pauze ºi reveniri; Balcic, 1937 etc.

Deºi nu avem destule date despre acest cãutãtor al comorilor de arhitecturã ºi spiritualitate româneascã, din materialul avut la dispoziþie putem sã-i refacem itinerariul în zona Olteniei: Bistriþa (1925, 1927), Horezu (1926, 1927), Polovragi (1927), Tismana (1930, 1931), Cozia, Mãnãstirea dintr-un lemn, Mãldãreºti, Govora, Grãdiºte, Baia de Fier (1937, 1939).

Cu certitudine îndrãgostit de plaiurile pe care s-a strãmutat, a lãsat în urmã mereu alte ºi alte gravuri, având ca subiect arhitectura, stilurile, viaþa monahalã, tradiþiile ºi obiceiurile noastre.

Caracterul acestor lucrãri ne oferã o foarte precisã trimitere la subiect ºi nu înclinã spre exotismul întâlnit, de exemplu, la francezii Auguste Raffet, Michel Borquet sau D. Lancelot aflaþi la Bucureºti la mijlocul secolului al XIX-lea.

Gravurile lui A. Kaindl au precizie, dar nu rãcealã, iar acurateþea mijloacelor de expresie ºi detaliile, de la plastica arhitectonicã pânã la vegetaþie se bucurã de o minuþie admirabilã. Iar în acest moment fac obiectul unei expoziþii cu caracter restitutiv, la Muzeul Naþional Cotroceni.