Literatura vorbitã

Kraguevac Teatropolis

George Mihãiþã ºi Revizorul de la Teatrul
de Comedie au luat cele mai  importante premii
la Joakiminterfest 2007

Veche capitalã a Serbiei  o jumãtate de secol dupã 1818,  Kraguevac a devenit important theatropolis la începutul lunii octombrie când a început  a doua ediþie a Joakiminterfest (Festivalul Internaþional de Teatru Joakim Vujici). Deºi aici a luat fiinþã primul teatru din Serbia (1835), oraºul automobilelor Zastava a rãmas mai puþin cunoscut din punct de vedere teatral pânã la instalarea lui Dragan Jakovlevici la direcþia teatrului. Festivalul a fost deschis de vedeta literaturii sârbe, Bjljana Srbljanovici, care a fost ºi autoarea primului spectacol Povestiri de familie jucat  de Teatrul Naþional din Banja Luka. Pare cã poveºtile de familie ale autorilor sârbi nu se referã la un bãrbat ºi o femeie plus copiii lor, ci la întreg poporul sârb atât de greu încercat dupã 1999. Piesa Bjljanei Srbljanovici ca ºi Larry Thompson sau  Tragedia unei tinereþi de  Duºan Kovacevici sunt texte metonimice: se referã la marea familie sârbã. Decoratoarea spectacolului, Dragana Maþan,  a oferit imaginea unei Serbii devastate: clãdiri fãrã pereþi, cu orbitele ferestrelor goale,   cu o viaþã de familie improvizatã în jurul unui panou de afiºaj rãsturnat. Oameni cu feþele mânjite de funingine,  aflaþi la graniþa dintre civilizaþie ºi sãlbãticie. Unii chiar au trecut de partea cealaltã a civilizaþiei cum este femeia care devine câine (Nadejda)  interpretatã  fabulos de  Sladana Stoikovici care ne aminteºte  de performanþa lui Marius Manole din  Inimã de câine de la Teatrul Naþional din Bucureºti, unde actorul  interpreta, dimpotrivã,  un câine care se transformã în om. Dirijaþi de  profesorul Ioviþa Pavici, cei patru actori (doi bãrbaþi ºi douã femei)  au interpretat o cantatã profanã:  bãtãlia dintre pãrinþi ºi copii ,care se agraveazã pe fondul invaziei  americane din 1999. Nu numai Sladana  Stoikovici, dar ºi Milena Jelisavici  ne-a impresionat prin capacitatea de a deveni într-o clipitã fetiþã de doisprezece ani dupã ce fusese o mamã de cincizeci, prin simpla schimbare a rochiei.

Teatrul BITEF  din Beograd ,deºi  poartã numele unui fost celebru festival de teatru de avangardã, nu a motivat prin avangardism  spectacolul cu Betrayal de Harold Pinter, un teatru de conversaþie de cea mai plictisitoare facturã  despre un triunghi conjugal cules de  marele Harold Pinter din grãdina cu delicii a vodevilului francez. De un neclintit renume se bucurã în Serbia dramaturgul rus Nikolai Kolada, complet necunoscut la noi. Teatrul Joakim Vujici din Kraguevac a pus în scenã Povestea morþii unei fete de împãrat, în care se distinge prin forþã ºi mobilitate  tânãra actriþã  Sanja Mateici în rolul Rimka. Regizorul Boºko Dimitrevici îi lasã pe cei patru actori sã improvizeze o beþie de pominã ºi ei se descurcã fiecare cum poate. Este o mizerie rusã,  ca în Azilul de noapte, în decorul compus de Milivoie ªtulovici.

O mare aºteptare,  dar nu o dezamãgire, a fost Mozart ºi Salieri de A.S. Puºkin, care a precedat cu mai bine de 150 de ani  tema diferenþei dintre geniu ºi meºteºugar atinsã de Peter  Shaffer în piesa Amadeus  ºi de  Milos Forman în filmul  omonim. Teatrul Regional pentru Tineret din Moskova este o creaþie a anilor de dupã 1990 ºi pare destul de fraged atât ca viziune,  cât ºi ca interpretare. Economia de efecte este apreciabilã într-un spectacol în care excesul muzical putea fi o  tentaþie imediatã. În mijlocul  scenei este un vechi pian dezmembrat ce refuzã sã producã muzica lui Salieri. Este de reþinut Iuri Siniakin, un inspirat ºi chiar mistic recitator al lui Puºkin cu un comportament malefic foarte expresiv. Actorii au o foarte bunã pregãtire muzicalã,  nu doar recitã versurile din poemul lui Puºkin, ci citesc partiturile lui Mozart la prima vista, cum se întâmplã cu  câteva pagini din celebrul Recviem în partea finalã a spectacolului. Între Mozart ºi Salieri se aflã un personaj abstractizat ce poate fi Muzica însãºi sau muza ei, interpretat  în manierã diafanã de Maria Svedova. Doar Mozart este un pic mai stângaci în interpretarea lui  Valeri Kukuºkin. O distribuþie sârbo-spaniolã ne-a oferit un program de pantomimã muzicalã inspirat din viaþa lui Charlie Chaplin. Celebrul melon ºi nelipsitul baston erau depuse pe o masã la avanscenã în semn de omagiu. In love, spectacolul semnat de Mosaic Group Teatro din Barcelona, a prezentat un mim care îl imita destul de bine pe marele as al filmului mut, iar orchestra live alcãtuitã pe structurã de diexiland era excepþionalã, cu o voce femininã  (Monica Samit)  remarcabilã.

   Ne-a atras foarte mult combinaþia de actori ºi marionete din spectacolul cu Ivanov de A.P. Cehov de la Teatrul de camerã din oraºul Martin (Slovacia) o combinaþie  bizarã, nefondatã poate, dar halucinantã. Regizorul Roman Polack face posibilã uneori intersecþia dintre actori ºi marionete -  trupurile actorilor fiind deformate drastic (burþi, fese, ºolduri) ºi împinse spre supermarioneta  visatã de Gordon Craig ºi invers, marionetele tind  spre actor cel puþin ca dimensiuni (Polack foloseºte marionete uriaºe de tip bunraku mânuite de trei oameni) dacã nu calitativ.  Efectul este, cum spuneam, halucinant:  pare cã actorii cheamã la viaþã pãpuºile iar acestea îi cheamã pe actori spre neant. Aºa se ºi încheie spectacolul. Înainte de sinucidere, Ivanov este condus de mânã de o marionetã copil  ca într-o imposibilã întoarcere în copilãrie. Derviºul ºi moartea, celebrul roman al lui Mesa Selimovici, a fost doar o ceremonie literarã în interpretarea actorilor bosniaci îndrumaþi de regizorul Erol Kadici de la Teatrul Naþional din Mostar. Pe o suprascenã rotativã  reprezentând cãutarea de sine, actorul  ªerif Alici a declamat cu solemnitate lungi ºi imobile monologuri. O foarte încãrcatã Antigona de Brecht a realizat Ivana Vujici la teatrul privat Beton Hala din Belgrad cu proiecþii de text în sârbã ºi germanã pe panourile centrale. Interpreta Daniþa Rustovski (Antigona)  a fost rãsplãtitã  cu premiul pentru interpretare alãturi de  Sladana Stoikovici din  spectacoul de la Bania Luka cu piesa Povestiri de familie de Bjljana Srblianovici.

Un spectacol excepþional pus în valoare prin decor, costume ºi plastica grupurilor am vãzut la Teatrul din Sremska Mitroviþa  cu piesa Don Juan se întoarce la rãzboi de Odon von Horvat. Spectacolul începe ca Mutter Courage ºi se încheie cu moartea imposibil de transcris în plan realist a rãzboinicului Juan. Brecht este depãºit prin excesul coloristic, prin minunatele tablouri de grup ºi decorurile–panouri în basorelief  ce ar putea reprezenta valori estetice în sine.

În fine, dar nu în ultimul rând, românii au participat cu douã spectacole: Canapeaua lui Froid de Cornel Udrea în regia lui Matei Varodi (Teatrul Al.Davila, Piteºti) ºi Revizorul de N.V. Gogol  de la Teatrul de Comedie. Dacã piesa lui Cornel Udrea tradusã în limba sârbã de Bojana Strecikovici i-a lãsat complet indiferenþi pe criticii ºi profesorii sârbi din juriu (Dragana Boºkovici, Liuboslav Maiera, Ivan Klemenc, profesoara Khrisa Mantaka din Salonic plus subsemnatul) explicând cã este vorba de un text datat în descendenþa lui Ionesco. Este posibil ca traducerea sã fi semãnat confuzie ? Spectacolul compus de Matei Varodi în mijlocul unei gropi de gunoi dezvãluie multe laturi obscure ale omului contemporan, iar actorii (Mirela Cioabã,  Ioana Podãreanu, Petre Dumitrescu ºi  Dan Ivãnesei) au jucat cu aplomb. În schimb Teatrul de Comedie a stârnit entuziasm cu Revizorul lui Horaþiu Mãlãele, distins cu trei din cele cinci premii decernate de juriu: Cel mai bun spectacol, Cea mai bunã regie (Horaþiu Mãlãele), Cea mai bunã interpretare masculinã (George Mihãiþã în rolul Primarului). Juriul ºi presa au apreciat între altele valoarea imaginii unui spectacol  fãrã decoruri.