Poem
de Mircea Ivănescu
Scară de lemn
Scară de lemn am să-ţi spun cum odată, demult, într-o noapte, ea cobora, cu mâna împingând la o parte pânza de somn, învăluitoare, şi cum
i se aşezau pe faţă cu fum sfâşiat închipuirile, cu şoapte pe care şi le spunea sieşi şi sparte lumini pe faţa ei, ca un parfum
de noapte, însoţind-o şi umbra pendulei, jinduind-o pe palierul cu fereastra argintoasă.
Ea cobora cu pisica pe umăr, pisica dormea spre tăcerea pufoasă de somn a covorului, cu flori fără număr.
(Ramuri, serie nouă, anul III, nr. 2, 15 februarie 1966)
|
|