O „monografie liricã“ despre un spaþiu matriceal

Concitadinul nostru craiovean Vintilã Nicu s-a fãcut cunoscut de mai mulþi ani ca un avocat de reputaþie ºi, concomitent, universitar de relevanþã, autor, între anii 1997-2006, a nu mai puþin de treisprezece volume în domeniul juridic, publicate, în totalitate, la editura craioveanã Sitech. Presupun cã apropiaþii sãi îi ºtiau ºi „firea de poet“ pe care ºi-o dezvãluia prin textele sale citite personal ori încredinþate lor pentru o lecturã „intimã“. Este o explicaþie pe care o gãsesc unei realitãþi în faþa cãreia Vintilã Nicu ºi-a pus potenþialii cititori, prin publicarea destul de recent a opt volume de scrieri literare. Astfel cã debutul sãu literar editorial s-a produs în anul 2004, pe parcursul cãruia a publicat, dacã nu mã înºel în mod simultan, patru volume, urmate, în cursul anului 2006, de alte patru apariþii editoriale. ªi a þinut ca toate acestea sã aparã la douã cunoscute edituri din Cetatea Bãniei, MJM ºi respectiv, Universitaria. Din nou presupun cã autorul (n. 11 febr. 1946, Grojdibodu-Romanaþi) a utilizat o anumitã strategie, inspiratã probabil din câteva, puþine totuºi exemple, din istoria literaturii autohtone. Iar faptul cã ºi-a ales ca an al  debutului sãu editorial literar 2004, cu patru volume, m-ar putea  duce cu gândul la anul 1904, reprezentând, dupã cum bine se cunoaºte „istoricul“ debut editorial al lui Mihail Sadoveanu. Este posibil, însã, sã ne aflãm în faþa unei simple coincidenþe de ordin temporal, iar „conexiunile“ mele formale sã se înscrie în sfera  unor simple speculaþii.

Aºadar, debutul literar editorial al lui Vintilã Nicu, petrecut în anul 2004, a însemnat apariþia volumelor „Tentativã de tentaþii“, „Timp ºi anotimp“, ambele conþinând poeme, „Gânduri bine gândite“, incluzând 1001 cugetãri sub forma ºi în tonalitatea  vechilor sentenþe ºi „Hapuri pentru... contra“,  cuprinzând 225 de epigrame, tuspatru aceste volume fiind scoase la Editura MJM.

În esenþã, în mod consubstanþial, aº zice, în volumele sale Vintilã Nicu ni se dezvãluie ca un poet cu o viziune ºi de  facturã tradiþionalistã în sensul statornicit în peisajul literar autohton drept o „paradigmã poeticã“, într-o anumitã epocã, cu ecouri puternice, de rezonanþã în timp. Iar cele douã volume cu „sentenþe“ ºi epigrame, texte prin însãºi natura lor scurtisime, numerotate de însuºi autorul lor, ni-l relevã pe Vintilã Nicu ºi ca pe un moralist confin cu autorii anonimi ai proverbelor ºi zicãtorilor, dar ºi cu cei ai mulþimilor de anecdote circulând pe cale oralã. Sunt pe deplin convins de faptul cã, debutând cu cele patru volume menþionate la o vârstã aproape sexagenarã, autorul ºi-a scris textele pe parcursul a destul de mulþi ani anteriori. Sã transcriu însã ºi titlul celor patru volume publicate în 2006, de data aceasta, tuspatru la Editura Universitaria Craiova: „Zori de zi“, conþinând numeroase poeme, „Metaforisme“, volum alcãtuit din texte scurte, fãrã titluri, un fel de „fulguraþii poetice“, „Combinaþii... amestecate“, din nou un fel de sentenþe, în numãr de 2566 ºi Cu judecata  prin instanþe-Epi-grade, inserând 127 de momente din anecdotica legatã de cei ajunºi în faþa instanþelor de judecatã.

Toate cele opt titluri de volume transcrise de noi sunt  înscrise de autor sub formularea genericã pe care o reproducem,  „Colecþia De la Sigibida la Grojdibodu“, ceea ce învedereazã faptul cã autorul acestor opt volume, scriind texte literare pe parcursul mai multor ani, acestea pot configura o adevãratã  „monografie liricã“ a unui spaþiu matricial al sãu ºi al comunitãþii umane în care s-a ivit ºi-i aparþine. Un spaþiu din sudul Olteniei, în apropiere de Danubiu, cu urme pregnante ale castrelor romane ºi ale cetãþii antice Sigibida, în arealul  în care se aflã localitatea de azi Grojdibodu, locul de obârºie al autorului, de care se simte în permanenþã legat: „Deplasarea  în spaþiu / Se face atât de rapid / Încât s-a depãºit / Viteza  sunetului. / Deplasarea unora / Spre pãrinþi / Se face cu viteza / Melcului / Sau chiar a... racului. / Rãbdarea pãrinþilor / Se manifestã / Cu viteza luminii / Motivatã de resemnare / ªi de iertare.“ (Recunoºtinþã, vol. „Tentative de tentaþii“, pag. 24). Chiar în urma unor ani potrivnici, degradanþi, localitatea natalã îi apare ºi  azi autorului într-o viziune din vârsta aurealã: „ªi de sus, din depãrtare, / Printre mãguri ºi câmpii, / Vãd Grojdibodu ce apare / printre dealuri, printre vii“ (vol. cit., pag. 142).

În altã ordine de idei, în succintele noastre consideraþii, vom mai consemna o realitate cu reverberaþii pânã în prezentul nostru: principiile morale ºi etice împãrtãºite ºi statornicite în comunitãþile tradiþionale, manifestate prin fapte de umanism (omenie) ºi exprimate parcã în inepuizabile creaþii populare de o mare diversitate se regãsesc în totalitatea scrierilor literare ale juristului Vintilã Nicu. Transcriu câteva din cugetãrile autorului: „Prin faptele noastre putem fi nemuritori sau putem fi niºte morþi în viaþã.“; „Oricât am face, orice am face, toþi suntem muritori. Unii mor mai devreme, alþii mor mai târziu, important este sã murim la timp.“; „Nedreptãþile care ni se fac sunt mai greu de îndurat decât pedepsele drepte.“ (Vol. Gânduri bine gândite, pag. 62). Dar iatã ºi o anecdotã din instanþã: „Preºedintele: - Cu ce te-a înºelat negustorul acesta, domnule? / - Mi-a  vândut un kilogram de unt ºi de fapt a fost doar opt sute de grame când l-am cântãrit acasã. / - Pârât, ce-ai de zis în apãrare? / - D-le preºedinte, eu în loc de greutate am pus la  cântar pâinea de am cumpãrat-o de la el ºi de care spunea cã e de un kilogram. / - Ei, atunci, duceþi-vã acasã cã am anulat procesul.“ (vol. Cu judecata prin instanþe – Epi-grade, pag. 47).

În urma lecturii scrierilor literare semnate de juristul Vintilã Nicu mã simt tentat sã semnalez volumele sale specialiºtilor în studii de antropologie culturalã pentru care  conþinutul acestor volume poate sugera teme, subiecte variate incitante de-a fi abordate ºi dezvoltate prin grila ºi cu instrumentele  specifice domeniului lor de cercetare.