O astfel de întrebare nu are nicio intenţie polemică. Doar conjunctural, ea mi se relevă într-un context cultural şi educativ al necesităţii predării religiei în şcoală. În realitate, apariţia ei este legată de fapte diverse; realitatea învăţământului universitar umanist, experienţa mea de profesor de antropologie culturală, turismul cultural şi descoperirea întâmplătoare a unei cărţi.
Anii din urmă m-au confruntat cu o situaţie, aş spune, generalizată, şi anume, sărăcia periculoasă a cunoştinţelor de mitologie generală la generaţiile tinere, dar şi cu un comportament paradoxal al acestora, conştiinţa golului informaţional, dorinţa de a şti, dublată de un elan inhibat. Am convenit destul de repede şi condescendent că inhibarea studenţilor era oarecum explicabilă. Lipsa unor programe şcolare inteligente şi atractive, co-legarea mitologiei de discipline neatractive sau teziste, supuse mereu unor improvizaţii administrative, precum latina sau religia, o bibliografie siderantă prin bogăţia şi diversitatea ei, lipsa deprinderii de a călători cultural, de a vizita muzee şi nu mall-uri, lipsa unei selecţii imagistice eficiente din punct de vedere educativ.
Sunt concluzii pe care le-am tras în urma seminarelor de antropologie sau cultură populară în care orice încercare de interpretare simbolică era ridiculizată de cunoaşterea aproximativă sau de necunoaşterea unor motive mitologice de către destoinicii mei studenţi, care trecuseră prin chinul declinărilor şi conjugărilor, prin pedeapsa redării sau întocmirii unor teme sau versiuni onorabile dintr-un clasic repede uitat, sau prin orele de religie predate de vreun preot netalentat didactic, chiar dacă hărăzit. Ce se putea face cu tinerii care se dovedeau nici buni ortodocşi, nici solid cultivaţi?!
Experienţa îmi spunea că este inutil să aştept ca sistemul să se îndrepte de la sine şi să se orienteze în favoarea rezolvării unei astfel de situaţii. De altfel, recentul elan pingelesc al autorităţilor şcolare, care au preferat să introducă la clasele primare nişte discipline pe care niciodată elevul nu va reţine cum se intitulează, deci niciodată nu va putea spune acasă ce ore a avut în ziua respectivă sau va formula extrem de cultivata formulă aia cu dreptul sau aia cu banii, în loc să propună discipline educative, de cultivare, cum ar fi chiar mitologia, mi-au dovedit că se doreşte mai curând instrucţie şi nu educaţie publică. Aşa că puţin misionariat educativ nu face rău niciunui profesor, chiar dacă el ar trebui să predea altceva! Dar acum intervine importanţa materialului didactic. Cum poţi rezolva construirea acestor interstiţii didactice ale cursului tău, astfel încât eficienţa să fie maximă şi plictiseala destinatarului minimă? Marile tratate de mitologie? Exclus! Albume? Ar fi o soluţie, dacă nu ar trebui să devii un fel de Sisif cărând un bolovan de ediţii grele, scumpe şi, mai toate, în limbi străine.
Şi aici intervine mica mea aventură bibliofilă, care mi-a sugerat întrebarea din titlu. Arcachon. Ocean agitat. Plaja aproape pustie. Oraşul populat neconvingător ca orice astfel de staţiune în extra-sezon. Printre multele magazine cu de toate, dar, în special, cu produse de vacanţă şi plajă, un depozit cu cărţi la preţ redus, atracţie imposibil de învins. Fără a avea convingerea că aş putea găsi vreun titlu senzaţional, intru. Miros de carte veche, de tipăritură, de papetărie, o muzică liniştită, puţini vizitatori-cumpărători şi un vânzător foarte activ în a alimenta rafturile cu un nou produs. Undeva în spatele sălii hangar, raftul cu albume. Acolo găsesc, printre exemplare minunate de albume de artă, un volum intitulat Motifs Mythologiques, editat de Pepin Press Books & Agile Rabbit Editions, Amsterdam, 2012. Îl răsfoiesc, contrariat şi uşor amuzat de numele editurilor şi mă extaziez la gândul că am găsit rezolvarea micii mele probleme didactice. Volumul este un album ce conţine peste 1500 de imagini, care formează un catalog unic al celor mai cunoscute mitologii, editat trilingv (engleză, franceză, germană), însoţit de un cd-rom care conţine toate cele 1500 de reprezentări ale figurilor sau elementelor mitologice. Simplitatea lui, dublată de bogăţia imagistică şi de referinţele culturale foarte clare, reprezintă cea mai eficientă sinteză cu care am lucrat eu până acum. Apărut în 2006, albumul a cunoscut reeditări anuale în condiţii grafice impecabile. Are o Introducere care prezintă extrem de succint structura lucrării, nouă capitole dedicate marilor arii culturale, Orientul Mijlociu şi Egiptul antic, Grecia antică şi Roma antică, Europa antică şi medievală, Europa iudeo-creştină, Hinduismul şi budismul, Extremul Orient, Oceania şi Africa. Fiecare capitol se deschide cu o foarte condensată prezentare a culturilor sau ariilor culturale respective şi imaginile sunt însoţite de explicaţii în cele trei limbi. Cd-ul poate fi folosit pe ambele sisteme de operare (Mac/Win). Ultima calitate a albumului a fost preţul, imbatabil!
Succesiunea de ediţii, ediţia multilingvă, simplitatea eficientă a structurii, concepţia deschisă spre interfeţele tehnologice mi-au demonstrat validitatea lui ca material didactic şi mi-am răspuns cât de simplu se poate rezolva o problemă de restructurare sistemică în învăţământ. Poate, dacă vor avea o bună cultură mitologică, tinerii noştri vor deveni mai buni ortodocşi. Sigur, însă, seminarele mele vor curge mult mai sprinţar şi mai puţin plictisitor.