Carnet teatral

„Zilele Municipiului Craiova” au cuprins în program ºi o bogatã ofertã  de teatru a unor trupe din Craiova ºi Bucureºti. Consemnãm câteva dintre aceste reprezentaþii teatrale.

Portretul lui Dorian  Gray

Dupã   Oscar WILDE

Dramatizarea  romanului  care a declanºat la apariþie un enorm scandal cãtre sfârºitul secolului al XIX- lea ºi i-a adus scriitorului englez o condamnare la doi ani de muncã silnicã  ºi exilul în Franþa sub un nume  de împrumut, este realizatã la Teatrul Odeon de Dragoº Galgoþiu, semnatar ºi al regiei spectacolului. Cu o rarã fineþe, regizorul transmite spectatorului plurivalenþa mesajelor încifrate de scriitor în magma  trãirilor sale extatice explodând în parfumurile subtile ale florilor, în  strãlucirile unei naturi veºnic înnoitoare, simbol al frumuseþii veºnice , nealterate de pãcat. Este atâta frumuseþe în jurul nostru când suntem tineri, încât  dorinþa de a trãi devine redundantã, realitatea ne poartã  pe apele înºelãtoare ale imaginaþiei alunecând  în tr-o  lume a fantasmelor care poate ucide pentru cã parfumurile înmiresmate pot  deveni,  prin strãduþele întunecate ºi insalubre  ale oraºului, coruptibile miasme ale pãcatului desfrânat, ale putrefacþiei  ºi decãderii fiinþei sociale. Cum putem scãpa de pãcat?  se  întreabã protagonistul piesei, Dorian Gray, tipul dandy-ului, obsedat de frumuseþea propriului chip oglindit în  frumuseþea fãrã seamãn  ºi eternã a naturii , vãzute ca miracol al  creaþiei divine. Rãspunsul  este oferit de el însuºi : numai trãind pãcatul, viciul ca experiment necesar fiinþei umane coruptibile ºi nestatornice. Oscar Wilde conduce experimentul pozitivist în þinutul miºcãtor al  trãirilor psihice, el refuzã concreteþea fizicã a lumii înconjurãtoare cunoscute ºi  considerã ca unicã realitate simbolul oglinzii, al portretului care refuzã distincþia dintre real ºi imaginar, cel care potenþeazã ficþiunea ºi ne poate introduce într-o nouã ºi nebãnuitã lume a esenþelor eterne. „Numai uºuraticii nu judecã dupã aparenþe”, formuleazã  scriitorul, numai arta, imaginarul ei  subiectiv este veºnic tânãrã, aºa cum se întâmplã ºi cu Dorian Gray pictat de prietenul ºi admiratorul sãu, Basil Halward, într-un tablou  pe care îl considerã o capodoperã de care nu se mai poate despãrþi pentru cã reprezintã idealul sãu de artist. Mitul lui Narcis, cel îndrãgostit de sine însuºi, devine mitul lui Faust ori al lui Ghilgameº,subliniazã  Dragoº Galgoþiu, prin visul tinereþii veºnice ºi  al vieþii fãrã de moarte, prin aspiraþia evedãrii dintr-un timp tranzitoriu. Regizorul reuºeºte vizualizarea  în spectacol a „delirului estetic” al romanului, transfigurarea  senzaþiilor olfactive în  culori picturale. „Dansul, oglinda, imagini  ale tinereþii, ale degradãrii, sunt dezvãluite ca paradigme. Parfumuri prerafaelite care aureoleazã imagini, emoþii, un neobrãzat spirit dandy, voluptãþi insolente ºi un tragism discret topit în acid, tulburã  mintea celui care citeºte, ascultã sau  vrea sã priveascã povestea lui Dorian Gray”, iatã ce transmite spectacolul  Teatrului Odeon  de dincolo de rama auritã a scenei. Au  contribuit la acest  succes coregrafia ºi expresivitatea lui Rãzvan Mazilu, costumele Doinei Levintza ºi decorul lui Andrei Both, ca ºi actorii: Marius Stãnescu, Dan Bãdãrãu, Ionuþ Kivu ºi balerina Adela Crãciun.

Alex  ºi  Morris

de Michael  Elkin

Este greu, dacã nu  imposibil, de surprins în cuvinte fenomenul de transfer al  individualitãþii interpreþilor  sub mãºtile personajelor  imaginate de Michael Elkin, un autor contemporan american , profesor de jurnalism ºi scenaristicã la diverse facultãþi din Philadelphia, critic de teatru ºi film. Piesele lui de teatru în care redescoperim francheþea ºi naturaleþea dramaturgiei lui Steinbek sau  O Neil , sunt cuprinse în antologii de referinþã  sau distinse cu premii importante în context naþional ori internaþional.

„Transferul de energie vitalã”, cum îl numeºte regizorul Gelu  Colceag, cel care semneazã ºi ca traducãtor al piesei alãturi de Carmen Croitoru, s-a instituit instantaneu  pe parcursul montãrii  acestei piese cu  „Finalitate catharticã” în care, sub concreteþea derizoriului cotidian, desluºim aspiraþia  atingerii unei ideale fericiri tangibile  numai prin claustrarea în autoiluzionare. Povestea se desfãºoarã într-un azil evreiesc în care-ºi petrec ultima parte a vieþii doi bãtrâni, douã firi total diferite dar care, în urma repetatelor lovituri ale sorþii, au adunat în sufletul lor o mare nevoie de afecþiune umanã, de dragoste familialã , de prietenie , de iubire în general, sentiment care poate împlini comuniunea sufleteascã. Tragismul însingurãrii ºi al claustrãrii voite în iluzie sunt disimulate discret în structura de adâncime a textului,  replicile sunt pline de umor, de ironie , de scepticism ºi duioºie ºi chiar  de un  subtil fior poetic potenþat de apariþia în scenã  a personajului   Infirmierul, care, la propunerea lui ªtefan Iordache ºi cu acordul autorului, a devenit  Rose,  „deopotrivã floare ºi culoare, menitã a le oferi bãrbaþilor cãrora le poartã de grijã ºi spinii ºi gingãºia de care au atât de mare nevoie.”

Doi mari actori ai scenei româneºti  dau viaþã personajelor : ªtefan Iordache în Alex ºi Miticã Popescu în Morris, doi  magnifici , ajunºi la apogeul carierei lor aureolate de mãiastra interpretare a zeci de roluri din dramaturgia naþionalã ºi universalã prin  care au cucerit aprecierea ºi dragostea  publicului românesc ºi nu numai. Miticã Popescu, rãmas în teatrologia româneascã cu rolurile Ion din „Nãpasta”, Woyzeck  ºi Peer Gynt, alãturi de ªtefan Iordache din rolurile Caþavencu, Prinþul negru ºi Titus Andronicus, ultimul realizat la Teatrul Naþional din Craiova ºi purtat în triumf pe meridianele lumii.

Dana Dembinski Medeleanu ilumineazã ca personaj secundar chipurile personajelor principale ºi reuºeºte un rol care atestã talentul ºi experienþa ei de scenã atât ca actriþã cât ºi ca balerinã a Operei din Cluj, fapt ce o integreazã firesc în plastica miºcãrii scenice,  în ambianþa decorurilor semnate de Liliana Cenean (alt nume cunoscut teatrului craiovean) ºi ªtefan Caragiu. Publicul aflat în sala mare a Naþionalului craiovean i-a aplaudat minute în ºir  pe cei trei interpreþi, mesageri ai Teatrului Mic din Bucureºti ºi i-au urat în cor La mulþi ani ! actorului Miticã Popescu pentru cã reprezentaþia a avut loc chiar în ziua de Sf. Dumitru!                                                               (va urma)