Faptele şi spusele ei se cunosc pe de-a-ntregul
căci toate au căpătat înţelesuri sau, cum spuneau
mai încoace bastarzii, un sens şi o dovadă a sensului.
Singura spusă rămasă fără noimă e următoarea:
Regilor, vremea ar fi să vegheaţi cu gândire-nţeleaptă
la următoarele: voi vieţuind şi girând printre oameni,
zeii din cer pedepsesc judecata vicleană şi strâmbă
şi sfâşierea de lupi dintre semeni. Căci zeii văd totul.
Să vă păziţi, aşadar, o, voi, regilor. Fiţi ai dreptăţii.
Ochiul lui Zeus peste tot va luci şi pricepe-va totul.
Unde-a privit a văzut în adânc, căci nimica nu-i scapă,
Că, spre-o pildă, -n oraş e închis în cătuşe-adevărul.