| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Patrel Berceanu(19. 04. 1951 2.05. 2006 ) În prefaţa antologiei SorescuŽs choice (10 poeţi români selectaţi de Marin Sorescu) apărută în Irlanda în îngrijirea lui John Farleight, scriitorul irlandez nota despre Patrel Berceanu că este singurul dintre poeţii selectaţi care se deschide spre social, spre problemele celorlalţi. Aşa l-am cunoscut şi eu : într-o trezvie în care-l frământa mereu ce se întâmplă în jur, lăsându-se pe sine deoparte, din delicateţe. Poeziile lui Patrel Berceanu au, între alte daruri, şi pe acela de a ne vorbi prin timp. Ca şi cum un înger ar fi stat aplecat peste umărul lui şi i-ar fi dictat gânduri pentru mâine. De aceea, aş îndrăzni să afirm că pe el şi acum îl doare pentru ceea ce se întâmplă cu noi toţi. Poeziile de mai jos stau mărturie. (Doina Pologea Berceanu) DRAGI GUVERNANŢI puteţi să ne ziceţi popor de mămăligă puteţi să ne ziceţi cum doriţi dar spuneţi măcar bogdaproste când duceţi dumicatul de sânge la gură ADIO, EUROPA Adio, Europa, adio cărţi eu plec la descâlcit de ierburi ce frumos sună imnul şobolanilor întreg Levantul se caţără în trompa lui Eustache ar trebui să mă lege ceva şi nimic nici o punte între servieta mea şi cel ce caută în gunoaie pleacă la serviciu specialiştii în întors privirea se trag jaluzele se-nchid bine ferestrele trosnesc între canaturi degetele îngerilor surprinşi între şi între DRAGĂ MĂTUŞA EUROPA ( V) în precedenta noastră epistolă îţi mulţumeam pentru sfaturi şi pentru pliantele-acelea minunat colorate le-am dăruit copiilor să-şi facă din ele hăinuţe şi femeilor să gătească din ele bucate acum darurile matale trimise cu avionul ne-au depăşit toate aşteptările şi ne-am împodobit pridvoarele caselor uliţa mare şi toate gările ÎNTRE ori de câte ori cobora Dumnezeu în valea aceea cu ceaţă zuruiau bisericile murmurau icoanele înşirate de Dânsul pe aţă ori de câte ori se ridica Dumnezeu din valea aceea cu ceaţă se-mbrăţişau câte două izvoarele nedesluşit între moarte şi viaţă SĂMÂNŢĂ Dacă înţeleg bine Vă e frică de moarte Vă e teamă până să şi rostiţi cuvântul moarte. Dacă aţi rosti cuvântul moarte aşa cum aţi spune mamă sau apă sau viaţă În toate cuvintele zace ghemuită şi răbdătoare sămânţa morţii Mai înţelepţi am fost când am venit pe lume ţipând de spaimă în faţa vieţii CEI VII Dacă-ţi doreşti şi tu o porţie de-ntuneric contează pe cei vii Nu-i căuta nu-i îmbia cu momeala sufletului tău Vor veni Sunt mereu pregătiţi Sunt gata să te servească Cu o porţie zdravaănă de întuneric Ei, cei vii. În timp ce capul decapitat al Botezătorului şiroieşte de viaţă MĂRIA-SA PUIUL DE FRIG trebuia să alegem între puiul de frig şi puiul de frig în cele din urmă aleserăm puiul de frig aveţi de grijă ni s-a spus puiului de frig nu-i place ţarina voastră nici finarul nici hambarul nici podul casei voastre lui îi place să fie crescut la sânul vostru şi am culcat puiul de frig la căldura sînului nostru aş vrea să gust din inima voastră ne-a zis puiul de frig şi i-am dat să mănînce inima noastră luaţi asta în schimb ne-a spus el şi am pus în locul inimii inima frigului şi i-am mulţumit pentru bunătate ajuns mare frigul ne pune la sînu-i şi noi i-am mulţumit pentru bunătate şi ne-am cuibărit mai adînc la sînul frigului |