Deschisă la începutul lunii aprilie, la Muzeul de Artă din Craiova, Expoziţia retrospectivă de pictură şi grafică Nicolae Predescu este prilejuită de împlinirea, de către artist, a vârstei de 70 de ani. Sunt astfel expuse peste o sută cincizeci de lucrări, uleiuri, acuarele şi desene, executate pe parcursul a peste patru decenii de activitate artistică.
Născut la Făureşti-Vîlcea, Nicolae Predescu a fost, o viaţă de om, profesor de desen la Craiova, oraş în care, de altfel, şi-a desfăşurat îndeosebi activitatea artistică expoziţională. Onest şi modest, în primul rând cu sine, fără să emită pretenţii de mare pictor, el s-a mulţumit a fi considerat un merituos pictor local, cel mult regional.
Privindu-i lucrările din expoziţia retrospectivă, optăm să credem că din punct de vedere profesional, profesorul a fost pe plinul plan, iar pictorul pe al doilea. Aproape liniară, cu o evoluţie abia perceptibilă, creaţia sa artistică se remarcă prin constanţă, economie cromatică, sinceritate, realism, construcţie riguroasă, căutarea de armonii spaţiale şi cromatice. Dar, în timp ce pictura sa se bazează pe pete plate, aplicate decorativ, din cuţit (sau pensulă lată) şi dau sugestia unei motivastici ornamentale (Adrian Silvan Ionescu), acuarelele sale ne dezvăluie un liric cerebral de o acută sensibilitate. (Aprecierea, la vernisaj, că ar fi cel mai mare şi mai bun acuarelist din ţară, ni se pare astfel deplasată. E drept, e bun, dar acuarelele lui Iosif Giuseppe Vescovi, George Billek, Ion Hagiescu, pentru a nu aminti decât câţiva craioveni ai secolului al XX-lea, au fost net superiori.)
Peisajele lui Nicolae Predescu, din Craiova, Vâlcea, Techirghiol, Tuşnad, Govora, de pe Valea Oltului, Olteţului sau de la mare, ne dezvăluie un artist cu vocaţie, un pictor ce păstrează trăirile sale sub cerul Olteniei, sau al locurilor în care şi-a petrecut, de-a lungul anilor, concediile, dar şi un admirator al pitorescului, pe care încearcă să-l redea aşa cum simte. Pictor al tuturor anotimpurilor, Nicolae Predescu are, se pare, preferinţe pentru ierni citadine dar şi pentru peisaje cu sălcii şi ochiuri de apă. De altfel, acestea ni se par cele mai reuşite tablouri ale sale.
A fost o vreme când Nicolae Predescu picta compoziţii gen Cântarea României. A ţinut să le expună... De dimensiuni pentru interioare de instituţii şi cu subiecte tematice cândva la modă, Ritmuri industriale, Dreptate sau adevăr, Slavă eroilor, Sărbătoarea recoltelor, Dansul holdelor, Durere şi speranţă ş.a., tablourile respective, poate nostalgice şi vetuste, credem, nu-l onorează. Din acest motiv, expunerea lor trebuia evitată.
Colorist sobru şi desenator onorabil (profesorul primează mai ales aici), Nicolae Predescu se dovedeşte, în naturile sale statice, cu flori, fructe şi obiecte banale, un pictor profesionist, care îşi pune cel mai bine în valoare calităţile artistice personale şi reuşeşte să exprime, în mod sincer, ceea ce simte.
La cei 70 de ani de viaţă şi peste patru decenii de activitate expoziţională, pictorul Nicolae Predescu s-a prezentat astfel, în faţa publicului craiovean, cu tot ce a considerat el că a creat mai valoros de-a lungul anilor...