| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Petruţ Pârvescuniculae toporu şi prunii după paşti încă mai ardeau candele în cimitir (la biserica din vale) lumina lor noapte de noapte printre livezile-nflorite urca în sat teamă niculae dăduse plugul grapa pământul şi boii de livada de pruni nici să n-audă ciudat toată noaptea au bătut câinii devale în coastă la gruia ca lupii la stână tovarăşii intraseră-n livadă cu topoarele toacă pe toacă sub cerul stele şi luna plină o rugăciune neterminată a zeci de biserici pădurea în ecouri prelungi până la ziuă treaba era gata nuci cireşi gutui şi pruni la grămadă culcaţi la pământ cu floarea pe umăr niculae a sărit cu furca dar un topor ager cu coada lungă l-a pălit cu putere aşa l-a găsit mariţa cu cei opt copii dimineaţa fără suflare cu faţa în jos şi toporu înmugurit adânc înfipt în spate ca o lumânare aprinsă undeva deasupra florilor de prun! gheorghe uriaşu era primăvară şi cu toţii aşteptau ziua aceea însemnată cu roşu în călindar când de ani buni gheorghe uriaşu intra călare în crâşma lu dumitru cinzeacă în anul acela sfântu gheorghe căzuse într-o joi după paşti harmonică ţambalu şi trei viori negre lucioase veniţi de la cocu de cu seară la mâţă chioru ca de fiecare dată acum erau acolo băţ la intrare în faţă aşteptând cu arcuşurile în mână să apară conaşu popor tot satul numai bărbaţi în frunte cu popa ceaslov dascălu colivă perceptor lăscaie sanitar cleşte şi jandarmu pistol agăţat în şnur şi sabie luaseră în cont de dimineaţă câte una mică şi aveau chef de râs şi de vorbă pe la zece suna goarna la primărie apoi clopotul mare urzea liniştea peste sat gheorghe se ştia bine încăleca iapa lui sură toată şi pornea în buiestru la pas pe drum nimeni ici-colo câte o muiere răzleţită prin curte trăgea cu ochiul aşa peste gard să vadă când vine când trece mândru şi chipeş spre cârciumă primaru călare pe iapă după trei zile şi trei nopţi gheorghe uriaşu ieşea vesel în prag ultimul slobozea în aer deasupra trei focuri albe de puşcă îşi lua iapa sură de căpăstru şi pornea agale spre casă la pas pe uliţă după trei zile şi trei nopţi lumea era făcută!.. paparudele a treia zi după rusalii umbra soarelui devenea punct cald zăpuşeală cuptor stam de fleaşcă răstigniţi sub nuc râdeam povesteam despre noi piele arsă năpârlită întoarsă puţoi cu tuleiele-n floare pe uliţă liniştea mută şi dintr-odată pe la ion cobiliţă la vale prin dreptu lu mânălungă a lu raţă vorbe strigate uimire şi teamă cu tobe surle şi geamparale intrase în sat o ceată zgomotoasă de ţigani dintre pagini slova începea să vorbească singură o sită rătăcită de mălai ouă sau bani deschidea larg orice poartă acolo printre femei copii sau bărbaţi codane lăieţe în pielea goală jocul prindea pe toată lumea în cerc rudă paparudă vedeam bozul verde cu bobiţe negre strălucitoare coroniţă pe cap la gât şi pe şolduri şirag vedeam părul lung de abanos răsfirat peste umeri peste sâni până la genunchi gleznele subţiri moi picioarele goale rudă paparudă vedeam cerul întors steaua neagră deschisă-n ghioc umedă la rădăcină vedeam mâinile valuri deasupra în spumă ploaia de vară aruncată în sus din găleţi belşug peste focul aprins rudă paparudă vino de ne udă cu găleată nouă dă doamne să plouă paparudă rudă cântec joc direct în ţărână ochii noştri flămânzi prindeau mura între pleoape şi o mestecau rând pe rând îndelung! |