cer
soare lună stele
ziua-n amiaza mare
toate erau acolo şi eu le-am văzut
am văzut prima eclipsă de soare în păcala făgeţelului
(pe valea vezii dincoace de pythesti)
tata mama şi fraţii mai mari
am privit ore-ntregi cerul
am văzut
şi
am auzit
direct prin ciobul de sticlă afumat
cum au venit buluc vârcolacii
au muşcat din soare şi-au orbit
de s-a făcut dintr-o dată noapte în tot satu şi alte câteva sate
şi ne-a pus atunci mama (dumnezeu s-o ierte!)
să ne-nchinăm acolo în bătătură
pe săturate
până s-a făcut ziuă !...
lumea
lumi paralele care nu există
lumea în păcala făgeţelului
vorbea în şoaptă
pe la garduri
pe la poartă pe la pârleaz ca vecinii mai ales seara
(după ce se culcau găinile)
că au auzit ei
că au văzut ei cu ochii lor farfuriile alea
cum zburau pe noroia şi pe valea vezii
noi
am luat-o de bună
curioşi ca tot omul grămadă direct
prin aluni spre gârlă
înarmaţi cu bâte pietre şi bolovani
(unul luase de acasă o cruce mică de lemn
pentru colaci să-i sperie pe împeliţaţi)
când am ieşit în vale
se făcuse seară
amurgea
iar soarele cobora spre pământ
dincolo de bâgeşti spre govora ca o farfurie mare de lut roşie
degeaba
tot satu o ţinea aşa
una şi bună
că au văzut ei că au auzit ei farfuriile alea
şi pe soare şi pe lună
ba chiar ne ameninţau (vezi doamne!)
să nu mai umblăm aşa brambura teleleu pe coclauri
că zboară farfuriile ălea direct din gârlă
pe noroia la vale
aiurea
ziceam noi
şi căutam mai departe
vreun ciob acolo rătăcit sau barem vreo
lingură !...
(din vol., în pregătire, păcala făgeţelului)