Poem
de Petruț Pârvescu
(h)ora ceasului
undeva
pe valea vezii la deal noi am auzit şi văzut timpul
numai popa
primaru şi moş pătru
aveau un ceas adevărat
îl purtau cu fală
agăţat
la haină
cu zale lungi argintii
coborât mai jos de piept într-un mic buzunar
cocoşii
şi r.a.t.a de patru
dădeau deşteptarea în sat
pe vale
sub coastă cu vitele la păscut
moş pătru ni-l punea uneori la ureche
tic-tac
tic-tac
ascultam pe rând timpul
dar să-l vedem
să-l pipăim
să punem mâna (cum s-ar zice)
asta s-a petrecut ceva mai târziu
într-o zi de vară frumoasă spre amiază
când ne-a desenat pe gârla vezii în nisip cercu
mare
rotund
cât o roată de căruţă
cu bâta lu moş pătru în centru
înfiptă ca o spiţă vertical
să cadă umbra luminii grea moale pe margine
să nască de jur împrejur
de la răsărit la apus
ora
tic-tac
tic-tac
râul curgea limpede murmurând printre pietre
sălcii arini şi plopi albi coroniţă
deasupra zeci de prigorii ardeau maluri înalte!
(din vol., în pregătire, păcala făgeţelului)
|