Poeme
de Petruț Pârvescu
Moş Niculae nu mai vine...
pe valea vezii la deal
pentru nişte copii de ţărani
în decembrie ningea cu adevărat
printre dealuri păduri şi vâlcele
iarna e acolo frumoasă şi ţine cât o copilărie
iar amintirile când încep nu se termină niciodată
şase perechi de ghetuţe înşirate la uşă
după înălţime şi potriveală
date cu cremă adânc lustruite cu seu şi ceară
strălucind de curăţenie aşteptau cuminţi toată noaptea aceea zorile
adormeam târziu
închipuindu-mi lumea
plină de jucării bomboane şi portocale
dar toată noaptea visam că Moş Niculae nu mai vine
dimineaţa
mă trezeam obosit
cu ochii umezi mari cât cepele alergam şovăielnic spre acolo
deschideam încet uşa priveam în golul imens
din care aievea doritul creştea uimit pe margine
sub icoana de lemn a Maicii Domnului
candela aprinsă busuioc şi crenguţa de brad
vedeam
doar ghetuţele mele
moşul
umpluse cuibul cu un ou mare rotat auriu
din care zburau rând pe rând toate gândurile negre
gata să nască în libertate o singură dată pe an
când
undeva
într-un sat dincolo de piteşti
un copil fericit
mânca
pe săturate
o portocală uriaşă!
|
