O rază pălită

în lumina serii

este trupul tău pe care

şi invizibilele iele

sunt geloase.

Ai grijă.

*

Mărul, în toamnă,

stăpân pe papilele îndrăgostiţilor.

Am auzit că şi Dumnezeu

înghite câteodată în sec.

*

Primăvara,

pe buza dimineţii,

berzele clămpănesc

vestindu-şi prezenţa.

Privindu-le picioarele,

gândul îmi zboară

la femeile de altădată.

*

Totul este frunza aceasta

pe care ramura o înalţă

şi, da, frunza încet

se sumeţeşte.

*

Somnul, o, numai somnul,　

în care nu de puţine ori

este îngropată o moarte,

ne dă luciditatea zilei de mâine.

Numai că noi în speranţă

ne pierdem şi-n vuiet de

valuri de păsări, în zborul

ochilor lipsit de lună ce,

ca o ţaţă, ne dă cu tifla

din înălţimea ei.

*

Vara aceasta,

ca o femeie în călduri,

care se tot duce şi vine...

Este dreapta noastră

eternitate

pe care nu o putem ignora.

*

Picioarele, molipsite

de furişul vulpii, ne pierd

pe cărări unde nici măcar

valurile mării n-au ajuns.

*

... Şi mâna ce pare

un fluture, în zbor haotic,

pe claviatura pianului.

*

Filozoful,　

care de veacuri 　 　 　 　 　 　 　　

se ceartă cu Dumnezeu,

nu a primit un răspuns.

I-a dat doar liniştea şi

o pasăre oarbă care, cu zborul,

scrie haotic rune

în peştera cerului.

　*

Singurătatea mea ...

Pereţii sunt aceiaşi, scorojiţi,

de sub care visele abia mai

scâncesc. Scuip pe această

stare, şi, cu o răzătoare,

cojesc, cu asiduitate,

până dau de alb.

*

Niciodată nu

m-am întâlnit ca valul

târând marea după el, niciodată.