nimeni n-ar trebui să desconsidere un punct critic
sau cum să foloseşti un semn de carte
ce desparte apele inspiraţiei unui poet
când mângâie o pisică
am aflat din inspiraţie
cum să mă aşez într-un poem
să-i pot cuprinde permanenţa reveriei
sau cum să înfrăţesc semnul întrebării
cu nenumăratele sale răspunsuri
ce-mi vor folosi într-o altă viaţă
de-atât cred că mai sunt în stare
în această viaţă ce coboară ca un vis
dintr-un tablou imagistic cu temă cinegetică
şi ştiu cum se ţine puşca-n epolare
pentru orice eventualitate
când ţi-e foame
în vechea grădină am descoperit paşii mărunţi
să am timp să scriu despre o altă reverie
ca despre răbdarea poetului alexandrin
ce se întoarce la vechile-i instrumente
urmează un epitaf un portret şi un triptic
acestea sunt limitele acestei seri de aprilie
interiorităţi ca nişte vederi de pe pod
când vrei să faci comerţ cu lumina
şi-aceste gânduri pe care le adresez oricui
o adorabilele
cum încearcă ele să dezvolte poemul
neştiind ce urmează după
şi zgomotul care cântă întru veşnicia acestor locuri
din care ni se trage discursul
cu dragoste despre Cuvânt
pentru a fi acelaşi
precum un cuib de rândunică
aşezat pe un colţ de suflet