Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poezie

        de Teodor Preda

Precum un cuib de rândunică

nimeni n-ar trebui să desconsidere un punct critic

sau cum să foloseşti un semn de carte

ce desparte apele inspiraţiei unui poet

când mângâie o pisică

am aflat din inspiraţie

cum să mă aşez într-un poem

să-i pot cuprinde permanenţa reveriei

sau cum să înfrăţesc semnul întrebării

cu nenumăratele sale răspunsuri

ce-mi vor folosi într-o altă viaţă

de-atât cred că mai sunt în stare

în această viaţă ce coboară ca un vis

dintr-un tablou imagistic cu temă cinegetică

şi ştiu cum se ţine puşca-n epolare

pentru orice eventualitate

când ţi-e foame

în vechea grădină am descoperit paşii mărunţi

să am timp să scriu despre o altă reverie

ca despre răbdarea poetului alexandrin

ce se întoarce la vechile-i instrumente

urmează un epitaf un portret şi un triptic

acestea sunt limitele acestei seri de aprilie

interiorităţi ca nişte vederi de pe pod

când vrei să faci comerţ cu lumina

şi-aceste gânduri pe care le adresez oricui

o adorabilele

cum încearcă ele să dezvolte poemul

neştiind ce urmează după

şi zgomotul care cântă întru veşnicia acestor locuri

din care ni se trage discursul

cu dragoste despre Cuvânt

pentru a fi acelaşi

precum un cuib de rândunică

aşezat pe un colţ de suflet

 

De va fi să cad

 de va fi să cad

aş dori să plutesc ca frunza toamnei

(un mic desen plutind în aer)

ce vrea să se aşeze în mintea trecătorilor

să strige ce bine e acolo sus

într-o altă viziune a infinitului

iar talpa jos sigur n-o va strivi

ca pe un fulg al iernii care vine

 

până atunci trec glorios pe alee

şi privesc cum toamna

se aşază cu grijă şi temeinic

între mine cel viu

şi frumuseţea ce o să dispară

 

Tabloul olandez

 vino să-ţi povestesc despre potârnichile copilăriei

adesea neatente în zborul lor

spre pocnetul ce le dobora

în prăvăliri peste toamnă

şi despre bunica mea ce le smulgea penele chicotind

cu gândul la

ciulamaua pe care o vor mânca îngerii ei

 

şi câinii alături cum se lingeau pe bot

în scâncetul dorinţei lor neauzite

din tabloul unui pictor olandez

 

Tristeţile îngerilor de altădată

 mergeai alături de mine ca lângă fiinţa dragă

dar vai nimeni şi nimic nu se apropia de noi

căci din ochi ni se scurgea lumina severă

un fuior iscoditor

al tristeţilor ce urmau să vină

 

vocea ta dorea să ajungă în lumea mea care

de mult nu mai era lumea pe care o ştiam

satul şi copilăria trecuseră demult

prin tristeţea copiilor abandonaţi

 

lumina pe care nu am părăsit-o

este aici

şi aşteaptă în înălţimile sufletului

să lumineze tristeţile îngerilor de altădată

 

Spre visul unghiurilor noastre imposibile

ştiam că vei avea nevoie de mine

ca atunci când întindeai mâinile

spre galbena mea speranţă

ce-ar fi crezut în tine o mie de ani

 

ne-am despărţit definitiv

într-o zi ce coborâse între noi

să se răzbune pe timpul

ce strigă şi azi

cât de singuri şi sărmani am fost

 

eu nu mai exist în ce ai dorit să fiu

iartă-mă iartă-mă iartă-mă

cât încă exist

iar dacă ai nevoie de mine acum

gândeşte-te la tine cum te gândeşti

la mine sau la altcineva pe care-l iubeşti

în spaţiul şi timpul ce ne-a umilit pe amândoi

 

Învăluit de aura uimirii tale

 să cunoşti adevăratul nume dinlăuntru

fără efort şi ezitări

învăluit de aura uimirii tale

cum bucuria trecerii fiinţei

în existenţa altei lumi fără contur

 

de mic am promis tuturor că am să merg

cu capul descoperit

înaintea morţii

în semn de recunoaştere

când lucrurile dragi mă vor inunda

spre bucuria transparenţelor nebănuite

pe care viaţa mi le-a dat să le păstrez

în felul ei iscoditor şi blând

 

voi căuta cea mai potrivită aşezare

să nu mă mai satur privindu-le

şi să gândesc la timpul

ce are o nesfârşită răbdare

să transforme sarea necesară vieţii

într-o albastră mare

 

se spune că trebuie

să-ţi descoperi trupul interior

ca pe suflet

din creştet până în vârful degetelor

şi cele ce nu-ţi vor fi pe plac

să le înveleşti cu gândurile fericite

O lume lipsită de griji

 fericit ca trestiile în bătaia vântului

ah legănarea lor continuă şi aparent fără noimă

ce sugerează toate sensurile într-un singur fel

de a fi

al vieţii (ce surpriză) cu valori

pline de datoriile sufletului

 

m-am trezit de dimineaţă

să privesc din nou trestiile

şi răsăritul soarelui cu aceeaşi bucurie

din bucuriile reamintite

cum bucuria primei nopţi de dragoste

sau bucuria copilului ce şi-a găsit jucăriile

 

şi toate acestea vin din noaptea

pe care o port în spinare

cu speranţa că visul ei

va da naştere unei lumi

lipsite de griji

Semnul de pe zidul înalt

 semnul de pe zidul înalt îi anunţă pe trecători

cum altfel

decât într-un mod oficial

să nu mai lupte

cu armatele de gânduri ale zilei de mâine

iar liniştea să fie de aici încolo sprijinul

siguranţei zborului de flutur

 

aşa ni se pune pe tavă o limpezime

trezită din umilinţa vorbelor

ce nu au nicio intenţie

să părăsească interiorul

în falsa strălucire a existenţelor nereuşite

 

aici şi pretutindeni mă bucur

deşi lanţul acestor vorbe mă strânge de gât

că lumea mea nu seamănă

cu lumea insectelor şi a jivinelor

aşa cum le ştim

iar existenţa lor complicată şi ordonată

n-are hazul de a şti

că noi suntem o lume de-a lor paralelă

Răscoala marelui imperiu

de mic mi-am dorit un imperiu

pe care să-l privesc

de pe balconul casei mele cum se prăbuşeşte

sub propria-i întindere precum un bivol

sub mâna duioasă a unui măcelar

 

aşa povestea bunicul chicotind

privind fundul paharului

după ce-i golea conţinutul

provocator de vise

 

în zilele de sacrificiu ale Crăciunului

desena cu sânge pe faţa nepoţilor

un steag al duioşiei fără margini

şi cu dopul sticlei între dinţi

stârnea răscoala marelui imperiu

sfidând cursul logic

viitor

al acestor versuri de nesuportat

Nr. 01 / 2022
Premiile Filialei Craiova a U.S.R. pentru cărţile apărute în anul 2020

Reflexibilitatea texistenţei în poezia lui Nicolae Jinga
de Florian Copcea

Nostalgic, dar până la un punct
de Gabriel Coşoveanu

Calendar al scriitorilor din Filiala Craiova a USR

A crede în lucrurile care cad (1)
de Gheorghe Grigurcu

Şedinţa Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor din România din data de 2 decembrie 2021

Cititorul
de Nicolae Prelipceanu

Şedinţa Consiliului Uniunii Scriitorilor din România din data de 2 decembrie 2021

Valuri, poduri şi înţelepţi
de Gela Enea

Din negura istoriei şi noaptea minţii
de Mihai Ghiţulescu

O lectură sclipitoare
de Dumitru Ungureanu

Pe scurt, despre Poveste de adormit maturii de Julien Caragea

Momente şi schiţe din viaţa universitară
de Gabriela Gheorghişor

Distopii deghizate
de Silviu Gongonea

Poezie împotriva simulacrelor
de Gabriel Nedelea

O cutie magică a teleportărilor
de Gabriela Gheorghişor

N-aş putea fi liber, atât cât se poate în zilele noastre, dacă nu aş scrie
de Christian Crăciun

Limba pură a conchistadorilor
de Augustin Cupşa

Poezie
de Teodor Preda

Poezie
de Ion Maria

Casnica şi soţul casnicei
de Viorel Mirea

Atins de mâna lui Dumnezeu
de Haricleea Nicolau

În căutarea sufletului pierdut: teatralitatea/ teatralizarea poemelor lui Marin Sorescu
de Daniela Firescu

Florile sufletului
de Viorica Gligor

Poeme
de Mircea Teculescu

Yamato-e şi convieţuirea cu fantasticul
de Gabriela Nedelcu-Păsărin

Violeta
de Isabel Allende

„Pictura mea evocă incursiunea în istoria artei“ – Mircea Maurice Novac
de Cătălin Davidescu

© 2007 Revista Ramuri