Este vorba despre piesa Chinezii, pusă în scenă de Mircea Cornişteanu, la Teatrul „Jean Bart” din Tulcea. Regizorul craiovean a preluat una dintre cele patru piese (Chinamen) din spectacolul The Two of Us, după opera romancierului şi dramaturgului englez Michael Frayn, spectacol reprezentat pentru prima dată în 1970, la Teatrul Garrick, din Londra.

Am vizionat piesa Chinezii, ea aflându-se într-o vizită scurtă, la Teatrul „Marin Sorescu” din Craiova, cu ceva vreme în urmă.

Îmi stăruie în memoria vizuală şi afectivă exemplara dăruire interpretativă a celor doi cunoscuţi actori ai Teatrului bucureştean, „Nottara”: Cerasela Iosifescu şi George Alexandru.

Cu o scenografie simplă, semnată de regizor, se derulează o comedie de situaţie, densă, într-un ritm alert, în care cei doi actori interpretează mai multe roluri. O familie formată din Ea (Cerasela Iosifescu) şi El (George Alexandru) invită la masă două familii prietene. Intriga farsei îşi are originea în faptul că unul dintre prietenii apropiaţi, Brian, fusese părăsit de Bee, o altă prietenă bună a familiei, pentru tânărul Alex, un băiat de cartier. Numai că El nu aflase acest lucru şi deja îl invitase la masă şi pe Brian. De aici toată sarabanda. Brian apare în curte şi El e trimis de Ea, ca să scape de intrus. Acesta, George Alexandru deghizat, intrase deja pe uşa din dos, într-o stare de beţie avansată. Foarte bine jucat acest rol, într-o transfigurare aproape de nerecunoscut. Apar şi cele două cupluri invitate. Iar Ea (Cerasela Iosifescu, desigur), cuprinsă de o mare febrilitate, îi aşază în vestibul făcând echilibristică vocală şi gestică impresionantă ca să-l izoleze pe Brian, pentru a nu o întâlni pe fosta soţie. Bee, în persoana căreia se transpune apoi abila actriţă, cu un nou aspect fizic şi comportamental, cu alt costum şi cu altă alură, aceea de damă uşoară, înamorată, reuşeşte să evite întâlnirea cu fostul. George Alexandru revine în persoana lui El şi se străduieşte la rându-i să-l ţină sechestrat în bucătărie pe Brian care dăduse gata o sticlă de whisky, încercând să-şi părăsească locul de detenţie. Decostumarea, punerea altei măşti, adaptarea tonalităţii altei voci...totul se întâmplă într-o dinamică ameţitoare, în culise.

Cel mai impresionant moment al spectacolului este acela în care Cerasela Iosifescu apare în travesti, în rolul tânărului Alex. Perplexitatea este mare, fiindcă transformarea este perfectă, şi prin costumaţie, şi prin limbajul corpului, dar mai ales prin vocea guturală zeflemistă şi prin atitudinea specifică băieţilor de cartier. Cine nu consultase programul şi neştiind că distribuţia are doar doi actori, a crezut că e vorba de un alt actor de sexul şi vârsta respectivă. Cu ticul verbal „Sanchi vrăjeala!”, o găselniţă specifică, printre altele, personajului interpretat, acesta produce avalanşe de zâmbete şi râsete. Pentru majoritatea spectatorilor, travestiul Ceraselei Iosifescu este incendiar şi este gustat cu inexprimabil entuziasm. Dialogul celor doi, Brian şi rivalul Alex, ridică virtual sala în picioare, mai ales pentru felul argotic şi flegmatic în care se exprimă tânărul, dar şi prin modul în care o admonestează cei doi, care nu se cunosc, pe fosta soţie şi prezenta amantă, în expresii diferite, dar care se potrivesc spre hazul lor, fără să realizeze că vorbesc despre una şi aceeaşi persoană.

Mai rar se întâmplă ca dăruirea actoricească să atingă pragul de sus şi să performeze într-un ritm atât de sufocant. O satisfacţie unanimă s-a citit pe feţele spectatorilor care au aplaudat finalul furtunos, în picioare, nu numai din complezenţă şi din obişnuinţă.

Poate a existat cel puţin o scenă mai puţin gustată de o categorie a publicului. Aceea când băiatul de cartier caută toaleta şi negăsind-o mimează uşurarea după perdea, în vaza de flori. O scenă naturistă menită de altfel să contureze mai precis morala joasă a reprezentantului mahalalei urbane.

La punerea în scenă a acestei comedii uşoare, de situaţie, oarecum burlescă, regizorul a pus accent pe jocul actorilor, pe talentul şi abnegaţia lor, şi a câştigat. A demonstrat că se poate capta atenţia publicului într-un grad înalt, şi fără acele tuşe de natură senzuală şi trivială, în vogă.