Tezaurul folcloric „Izvoraşul”

Gh. N.Dumitrescu-Bistriţa (1895-1992) este personalitatea marcantă a culturii române care n-a intrat în conul de umbră, cum se întâmplă de obicei, datorită unor specialişti, fascinaţi de folclorul românesc autentic, dar şi de activitatea laborioasă a celebrului folclorist. Între aceştia se numără şi Isidor Chicet, care a editat recent, în Editura „Prier”, din Drobeta Tr.-Severin, condusă de scriitoarea Ileana Roman, volumul Balade şi cântece din Mehedinţi, în 2008, din Tezaurul folcloric „Izvoraşul”.

Isidor Chicet are o carieră interesantă. Născut la 20 octombrie 1956, în satul Scheia, com. A.I.Cuza din jud. Iaşi, el este absolventul Universităţii Tehnice din Petroşani, funcţionând ca inginer la Rodna şi Orşova. Dar, probabil, că avea o chemare lăuntrică spre domeniul umanist, angajându-se, iniţial, ca librar la unitatea din Drobeta Tr.-Severin a Editurii „Humanitas”, apoi fiind numit director, între 1997-2002, al Casei Creaţiei Populare din oraşul de pe Dunăre, apoi şef de secţie la Centrul Cultural Mehedinţi.

În această calitate, fondează revista „Răstimp”, fiind şi doctorand al Universităţii din Bucureşti, cu teza „Rituri de întemeiere în ceremonialul nupţial mehedinţean”. Scriitor de vocaţie, a primit Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Craiova, iar parte din beletristica sa a fost tradusă în limba engleză.

Pătrunzând în spaţiul spiritual mehedinţean, Isidor Chicet a considerat de a sa datorie să valorifice plenar tezaurul folcloric al revistei „Izvoraşul”, înfiinţată la 1 iunie 1919 de folcloristul Gheorghe N.Dumintrescu-Bistriţa. În 2003, la editura craioveană a scriitorului Jean Băileşteanu, Isidor Chicet publică o amplă antologie de folclor literar mehedinţean, Spune, spune, moş bătrân...

În antologia de faţă, Balade şi cântece din Mehedinţi, Isidor Chicet preia, din colecţia de 21 de ani a revistei „Izvoraşul”, doar folclorul literar (deşi revista s-a remarcat, în mod special, prin folclorul muzical), mai precis 88 de creaţii folclorice, clasificate în balade (Cântecul badului, Mitrică, Cântecul lui Cerchez, Vintilă, Kira Kiralina, Mirea, Mihu haiducul, Cântecul Radului, Ştefan Vodă, Ştefan Vodă şi haiducul), cântece de dragoste şi dor, cântece de jale şi întristare, cântece de cătănie şi război, cântece satirice, strigături. În cadrul acestor clasificări tematice, creaţiile sunt redate în ordinea cronologică a publicării acestora de către Gh.N.Dumitrescu-Bistriţa. În mod firesc, antologia cuprinde un studiu introductiv, notă asupra ediţiei şi indici (ale culegătorilor, informatorilor, localităţilor şi atestărilor documentare ale localităţilor).

Deşi marea parte a motivelor acestor creaţii se regăsesc în întreg arealul românesc, cele antologate în acest volum confirmă, cum spune şi Isidor Chicet, că „şi la Mehedinţi, trăsătura definitorie a sufletului românesc: dragostea şi dorul” este prezentată mai cu seamă în cântecele de dragoste şi dor, care au ponderea cea mai amplă în antologie. O altă observaţie pertinentă a antologatorului merită evidenţiată: „Puţinătatea cântecelor satirice şi de război denotă ignorarea sau eludarea parţială a acestor simţăminte, din sufletul ţăranului mehedinţean, mai degrabă amator de joc şi voie bună, cântecele satirice şi strigăturile depăşind, numeric, celelalte creaţii a căror dominantă este tristeţea”.

Într-o epocă pe care o trăim, în care subvalorile sunt supraevaluate, iar kitsch-ul, chiar şi cel din domeniul etno-folcloric încă rezistă (au apărut culegeri de folclor în care antologatorul sau editorul se trece drept autor!?), orice valorificare plenară a tezaurului folcloric creat de Gh.N.Dumitrescu-Bistriţa, cum face Isidor Chicet, este lăudabilă şi benefică.