| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Valeriu BirlanCRAIOVA (Poem-reportaj) 1. În aprilie, la ora 5 dimineaţa, păsările încep să triluie în Parcul Operei. Întuneric. Autobuzele pipăie tăcerea, un om doarme ghemuit sub fereastra unui magazin. Lumini roşii, galbene, verzi. Un taximetru opreşte brusc lângă o trecere de pietoni. Tramvaiele îşi cântăresc, în balans, greutatea. Cu botul pantofului lovesc un ciob. Încet-încet oraşul se trezeşte, încet-încet mă-ndrept spre trenul ce va pleca, la 6.30, la Craiova. [...] 31. A ieşit soarele când am ajuns la strada Nicolaescu-Plopşor. Barda şi inima şi le înalţă spre cer Mihai Viteazul. Palatul Jean Mihail, Muzeul de Artă. 32. Ecorşeul este cea mai emoţionantă lucrare a lui Brâncuşi. E cea mai vie dovadă a existenţei gândirii divine, aplicată unui sistem funcţional uman, acţionând din interiorul acestuia. 33. Ecorşeul este harfa harfelor musculaturii umane, este omul jupuit de piele. E durerea în stare nudă, în stare pură, durerea ce strigă pe toate gamele, de la geamăt până la ţipătul cosmic. 34. Scaunul colţar păstrează, în alcătuirea sa nevăzută, întreaga fiinţă a lui Brâncuşi. Păstrează atingerea mâinilor sale, respiraţia, privirea sa, aerul din vremea când el era elev la Şcoala de Arte şi Meserii. 35. Atitudinea paradoxală de pe chipul lui Vitellius, împăratul roman portretizat cu atâta măiestrie de Brâncuşi. Dincolo de expresia de trufie şi cinism a ochilor şi a gurii, nevinovăţie şi puritate. Personajul avea, în fibra sa cea mai adâncă, ceva din firea şi comportamentul unui viţel ce-şi caută protecţie şi apărare sub pântecul mamei sale, vaca [...] 37. Fragment de tors, sculptat de Brâncuşi în marmură albă, are două părţi distincte: una, cea din stânga, perfect şlefuită, cealaltă, din dreapta, lăsată în stadiul de bloc nefinisat. Tehnica: multiplă (cioplirea cu dalta şi gradina, şlefuirea parţială). Torsul este visul despre femeie al bărbatului îndrăgostit: lumini şi penumbre, enigmă şi certitudine, speranţă şi împlinire, tânjire şi adoraţie. [...] 44. În Sărutul nu există nici stânga şi nici dreapta, braţele celor doi cuprind toată lumea. Nu există două fiinţe, ci una singură, una ridicată la puterea + infinit. 45. În faţa Sărutului ar trebui să îngenunchem ca în faţa Crucifixului ori ca în faţa unei icoane a Bunei Vestiri. Sărutul nu are nevoie de adoratori sau prozeliţi. Îşi este sieşi biserică. 46. Într-o vreme oroare a ororilor! Sărutul a slujit drept piatră pe o cruce de lemn într-un butoi cu varză. Dar menirea ei era să fie trimisă într-o astronavă spre adâncul spaţiilor intergalactice, ca expresie desăvârşită a iubirii umane. [...] 52. Mâncaşi? Mâncai. Băuşi? Băui. Savoarea perfectului simplu aici, în piaţă, la un prânz cu mici suculenţi şi bere. Aprilie, după-amiază debordând de lumină. O umbră de tristeţe: Ce-ar fi fost dacă...? 55. Ora 17.10. Urc, mă aşez la-ntâmplare pe un loc la fereastră. Doar câţiva călători |