Un spirit al completivitãþii

Lângã activitatea de prozator, dar mai ales de critic ºi istoric literar, profesorul Marian Barbu a adãugat , în timp, ºi pe cea de poet.

În 1979, îl gãsim prezent cu un ciclu de poeme moderne – Septembrie, fatã tãtarã – în Caietul debutanþilor, de la Ed. Albatros. Dupã un sfert de secol, poetul „recidiveazã” cu douã cãrþi de autor: Provizii de soare (Ed. „Scrisul Românesc”, Craiova, 2004) ºi Oglinzile din Chicago (Ed. Sitech, Craiova, 2006).

Cu ultimul volum, Marian Barbu inaugureazã o nouã modalitate poeticã în stilul liricii sale: este vorba de asimilarea ºi transplantarea poeticii americane.

Aspectele teoretice ale poetici americane, cu mutaþiile radicale produse în planul discursului liric, au fost puse în dezbatere, la noi, de Mircea Borcilã (profesor univ. dr. la Facultatea de Litere a Universitãþii din Cluj-Napoca), în volumul Poetica americanã. Orientãri actuale (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1981). Lucrarea, apãrutã în colaborare cu profesorul Richard Mc Lain (Directorul Centrului de Textologie de la Universitatea Statului New York, Binghamton) cuprinde o Introducere (Noi orizonturi în poetica americanã) în care profesorul universitar clujean surprinde coordonatele generale ale poeticii americane, raportate la contextul european ºi românesc al domeniului respectiv, precum ºi o antologie de texte (studii ºi articole) ale cercetãtorilor americani, majoritatea publicate în reviste de specialitate. Aceste texte teoretice ilustreazã cele trei mari orientãri din poetica americanã (Poetica generativã, Poetica ilocuþionarã ºi Sociopoetica).

Volumul, apãrut în 1981, venea sã confirme, din punct de vedere teoretic, stilul unor poeþi americani, incluºi de Ion Caraion în masiva culegere intitulatã Antologia poeziei americane, apãrutã la Editura Univers, cu doi ani înainte (în 1979).

În esenþã, cercetãrile poeticii americane au deplasat accentul de pe aspectul formal al expresiei poetice, spre aspectul informal al acestui discurs, specific limbajului comun. Altfel spus, intenþionalitatea limbajului poetic se mutã acum de pe structura sa conotativã (cu întregul arsenal de procedee ºi convenþii care se întinde de la nivelul sensului cuvântului, pânã la cel al sunetelor din care este alcãtuit) pe cea denotativã, neutrã, obiectivã. Pe poet nu-l mai intereseazã atât felul cum spune, ci, mai ales, ceea ce spune. El nu mai doreºte sã „trucheze” realitatea, s-o îmbrace în haina de galã a expresiei poetice, ci s-o releve în nuditatea ei, cu asperitãþile ºi prefacerile care-i contrariazã sensibilitatea ºi-i genereazã, în plan afectiv, o gamã variatã de sentimente. În acest fel, discursul liric se apropie mai mult de aspectul pragmatic al limbajului, adicã de comunicarea verbalã.

Cartea scriitorului craiovean Oglinzile din Chicago ilustreazã aceastã mutaþie produsã în discursul liric de peste ocean. Chiar precizarea poetului din titlu, cu aproximarea respectivã („aproape poeme”), ne sugereazã ideea cã sunt puþine convenþiile poetice formale prin care textele din volum se integreazã în poetica tradiþionalã.

Discursul sãu liric se focalizeazã pe o serie de imagini sau instantanee de viaþã americanã, decupate din realitate în stilul secvenþelor cinematografie. În acest sens, multe poeme au aspectul unor „tranches de vie”. Aceste aºchii sau „felii de viaþã”, desprinse din panorama unei lumi aflate într-o continuã goanã ºi permanente metamorfoze, capãtã pondere, relief în rostirea sa insolitã, presãratã, deseori, cu „americanisme”.

Poetul stãruie asupra spaþiilor faste, asupra imaginilor euforice ºi a stãrilor exaltante: „Teii au dat devreme-n floare / Aerul e putred de miros / În Evanton bogaþii preferã aerul condiþionat / Copacii sunt ornamentali / Pentru ceai se cumpãrã totul / Mai bine, ceaiul englezesc - /Apa fiartã, pliculeþul, ºnuruleþul / Cana, ora, scaunul, poziþia ºi ceasul zilei / Aºa dichis american oferã gustului o dirijare / Mãreaþa – grija faþã de om, spun toate companiile / Aºa cã pe terasã nu poþi sta / Floarea de tei de afarã / Îþi înlãturã tabieturile. Cum s-o culegi / Când nectarul ei rãmâne otrãvitor /.Toate reclamele asta spun. Albine, viespi, muºte / Se lãfãie în deliciul ascuns al teiului / Otrãvindu-se de plãcere, de viaþã, de zbor / Fie ºi peste rând, numai sã-ntâlneascã / Focul luminii. / Ce broderii au gândurile locuitorilor din Evanton !” (Broderii cu tei).

Cu admiraþie sau cu uimiri interogative, el surprinde numeroase ºi precipitate transformãri în peisajul american. Nu lipsesc scene banale, din viaþa cotidianã, predominante în volum, cãrora poetul le descoperã semnificaþii noi, specifice (Bãiatul cu chitara, E bine sã fii vãduvã, În plinã iarnã, Fermierul, Naturã moartã cu mesteceni, Odihnã lângã ocean, Preocuparea Domnului Kipper, Planetele din barcã, Privind o statuie, Ritmul vieþii, Sãrbãtoare, Sindromul preriei etc. )

Memoria ºi sensibilitatea poetului sunt adesea bulversate de mecanismele societãþii americane – ordinea, punctualitatea, funcþionalitatea, eficienþa etc.). În toate, zeul suprem este banul, iar individul a devenit obiect sau piesã în grandioasa maºinãrie supertehnicizatã a alienãrii (Dolari în fân, Familie fãrã acte, Cãlãtorind pe la vecini, Grecia cãtre America º.a.).

Pãmânt al fãgãduinþei ºi al bunãstãrii, al unui admirabil mozaic de rase ºi credinþe (Marinarul din Bahai, Religii la Chicago), America devine, în viziunea poetului român, o þarã a decalajelor existenþiale enorme ºi a contrastelor uimitoare (Cãutãri silnice, Cu  pruncu-n braþe, Grija unui tatã, El Dorado de nevoie, Întâmplãri cu cheie, Sub acuzaþie, Zâmbetul fericiriii etc ) . Aceste bulversãri de ordin afectiv îi trezesc regrete ºi nostalgii dupã elementele devenite „victime” ale progresului tehnologic (Caii, sãgeþi ale lumii, Castorii de varã, Despre prerie, Golgota noastrã, Fericirea lemnului, Un tablou de epocã ºi-atât etc. ). În acest sens, trebuie relevat elogiul comunitãþii româneºti din metropola americanã care ºi-a pãstrat dragostea pentru „glia strãbunã” ºi „satul-mumã” (Românii din Chicago) ºi, deopotrivã, dorul pentru plaiul strãmoºesc care bântuie sufletul poetului, „exilat” de bunã voie. (N-am rezistat acolo) . 

Contrariat de scene ºi imagini inedite, scriitorul e mereu tentat sã formuleze comparaþii de ordin spiritual (Mircea Eliade ºi frenezia ºtiinþei) sau material pentru realitãþile „de-acasã” (Nu faci minuni de unul singur). ªi totuºi, cultura face casã bunã cu tehnologia, cu zeificarea progresului tehnologic: „Mofturile europenilor - / Poate ºi ale altora, de pe alte continente - / Cã duritatea afiºatã a americanilor / Îi scuteºte de culturã / Ei bine, nu ! / Am numãrat în Yellow Pages 120 de prezenþe teatrale / Eram în cãutarea poeziei într-unele dintre acestea / Am gãsit Chopin Theatre ! / Da, poezie ! ªi-am mers sã-i vãd mãreþia / Spectacol Chopin – spectacol polonez la Chicago. (Chopin la Chicago).

O notã aparte, în economia volumului, o instituie poemele de dragoste, strãbãtute de „bolnave” întrebãri ºi de o luminã „trucatã” (Dincolo de tine, Cãutãtoare întrebãri, Se credea om º.a.) . Depãrtarea de fiinþa iubitã nu diminueazã sentimentul, ci, dimpotrivã, îl amplificã. Poetul, ca un adevãrat alchimist, îi reface chipul din imaginile sedimentate în panoplia amintirilor : „Iar eu, eu ce crezi, iubire, cã fac ? / Numãr amintirile din cuplu, reînviez urmele tale, / Paºii tãi ºi mai cu luare aminte frumuseþea mâinilor / Care m-au îndemnat spre vârsta a treia sau a cincea / Sã-mi trãiesc viaþa cu minte. Fie ºi cea din urmã ! Aºa voi face, iubito, lãudând ploaia gândului tãu”.  (Departe sunt de tine ).

Prin acest volum, Marian Barbu insereazã, în spaþiul sãu poetic, o nouã viziune ºi un nou stil de expresie poeticã. Mãrturie, în acest sens, stã ºi confesiunea poetului de pe coperta a IV- a volumului : „Trãind ceva timp în zona megapolisului Chicago (USA), am constatat pe viu (s.a.) cum poezia americanã are altã turnurã ideaticã ºi mai ales forme stilistice mult diferite de cele ale europenilor.

Evaluãrile realizate oficial de critica literarã, de-o parte ºi de alta m-au îndemnat sã vãd din interior cum limba românã poate întreprinde comunicãri pe mãsurã. De aici, o prima explicaþie a titlului ºi a componentelor adiacente acestuia”.