Culegerea de proză scurtă Un mic arhipelag de Radu Sergiu Ruba conţine zece povestiri şi schiţe, deja publicate în alte volume sau în reviste, cu o singură excepţie. Bănuiesc că este vorba despre ultima bucată, Vraja de măritiş, un sequel al romanului autobiografic O vară ce nu mai apune, în care, după o Precuvântare lămuritoare, Ruba introduce o poveste realist-magică, pe care a auzit-o de la mama Floare, străbunica pe linie maternă şi personaj memorabil al cărţii cu titlu luminos-estival. De altfel, inspiraţia autobiografică, uneori vădită, alteori difuză, dă târcoale şi micului arhipelag narativ.
Cea mai bună povestire rămâne prima, Pe colinele Manciuriei, în care sunt relatate, cu ironie şi umor (câteodată absurd), aventurile întru reeducare socialistă ale violonistului de ocazie, Bostan P. Bostan, un soi de picaro în anii războiului şi un neadaptat maniaco-superstiţios la noua orânduire ateistă. După internarea într-un centru specializat, de reeducare a tinerilor neadaptaţi la sensul istoriei, unde se străduise să probeze că supranaturalul nu există şi în care devenise el însuşi o lozincă, Bostan păstrează, îndărătnic, gândul că tragerea pe plăci a cântecelor sale îi va risipi sufletul. Prin stilul indirect liber, dar şi prin adoptarea ludică a perspectivei oficiale a regimului este pastişată şi zeflemisită limba de lemn a epocii comuniste şi a funcţionarilor săi. Aceeaşi naturaleţe a ironizării discursului eticii socialiste, de data aceasta la şcolari, se regăseşte şi în schiţa În Rusia veche ogorul
. Mini-construcţia narativă speculează comic dorinţa inocentă a unui copil de a deveni pionier, cravata roşie fiind văzută ca un obiect magic, ce merită sacrificiul memorării unei poezii stupid propagandistice. Următoarele povestiri nu mai au aceeaşi dezinvoltură compoziţională, ceea ce primele sugerau, acestea vor parcă să demonstreze, să prezinte ostentativ. De pildă, Pantofii, având un decor cvasi-caragialesc, un compartiment de tren, devine o lecţie metatextuală despre importanţa detaliilor în proză, ţinută de un pantofar, fost deţinut politic, memorizator de romane clasice. Semnaţi aici! este o proză care denunţă mârşăviile unui securist din anii 50, readaptat la realităţile lumii de azi, în calitate de mogul de presă şi candidat la europarlamentare. Povestea tatălui naratorului, fugit în munţi, care scapă urmăritorilor Securităţii, declarat ţintă eliminată şi reînviat ulterior, pare cam trasă de păr, însă ea era utilă pentru pregnanţa ideii despre sistemul securistic supravieţuitor. O fantoşă este şi vedeta tv feministă, Cassandra, de asemenea, aspirantă la un loc în Parlamentul European, întrupare tezistă, caricaturală a ideologiei corectitudinii politice. Amuzantă (amar) într-o oarecare măsură se dovedeşte Doar după miezul nopţii, în care, copleşiţi de spaima ascultărilor informative, trei prieteni se întâlnesc într-o seară şi se apucă de o şedinţă de spiritism (ratată), ca să afle data morţii lui Ceauşescu. Automitologizanta Toate punctele narează episodul lecturii pe întuneric, în braille, a lui Radu Sergiu Ruba, de la cenaclul Universitas, şi consecinţele ei în viaţa poetului, care, turnat de femeia de serviciu, va fi anchetat de miliţie. Aşteptând interogatoriul, nevăzătorul Ruba va mânca un corp delict, una dintre perele ce fuseseră găsite agăţate în plopi.
Un mic arhipelag este un volum cu haz şi necaz, cu câteva insule atrăgătoare, staţii ofertante pentru navigatorul pe ape livreşti. În plus, după dispunerea povestirilor în ordinea cronologică a scrierii lor (nu se menţionează acest lucru, dar aşa se întrevede), el arată schimbarea atitudinii auctoriale (excluzând atipica Vraja de măritiş): de la preeminenţa literarului la dominanţa mesajului. (G.G.)