Poeme de Mihai FIRICĂ
Pe dinăuntru
pitit ca iisus în icoană pe dinăuntru
se prelinge culoare galbenă din sticlă
bem la sfârșit de săptămână
presupun că sunt prizonierul tău drag ți-am șoptit
pleacă doar unul ca mine iubește întunericul
unul ca mine iubește lumina din
strălucirea perfectă a cristalului tocit
bunicul asudase plimbându-se în
căruciorul ruginit
la tejgheaua de tablă
să bem un-doi un-doi la comandă
dinăuntru prelins pe dinăuntru din pântec
spre lumina galbenă din salon echivalențe
lingvistice pe cearșafurile albe tic-tac-ul
colocvial un semestru fără să-ți dea note
alergăm prin oraș cu ziare lipite de față cei mai
mulți au plecat ceilalți au rămas să cânte
ole ole în piață - tandru maladiv
lumea toată e galbenă
în oglinda retrovizoare se-arată
Ea vine întotdeauna la șapte
aștepți în gară până pe-nserat
visezi să recuperezi sfertul de ceas
prin cartiere pe lângă blocuri locatarii stropesc
grădinile la metru pătrat fumezi
ea vine întotdeauna la șapte
azi nu a venit
o tuse alergică trezește gara la viață
Pământ și iarbă verde
ce s-ar fi ales ce
vântul și pulberea de mătreața chiriașului care
nu deschide administratorului anii din urmă
mi-au ajuns direct în stomac
ce s-ar fi ales ce
dragostea lor închisă
între pereți de beton în ea își puseseră
toată speranța credeau - brazde adânci
pământ și iarbă verde
spune-mi că vezi și tu
chipul meu hăcuit plutește în chiuveta
plină cu sânge oglindă-oglinjoară
ce s-ar fi ales ce
și atunci
el nu spuse nimic
(Poeme din volumul Această femeie care-mi tulbură visele, în manuscris)
|