Uniunea Scriitorilor din România şi Asociaţia Scriitorilor Bucureşti anunţă cu profundă tristeţe încetarea din viaţă, sîmbătă, 14 noiembrie 2008, a prozatorului Ioan Lăcustă. Ioan Lăcustă s-a născut la 15 septemrie 1948 în localitatea Vîrfuri din judeţul Arad. A absolvit în 1972 Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti. A fost un membru activ al cenaclului literar Junimea condus de Ovid S. Crohmălniceanu, făcând parte din grupul de prozatori şi poeţi Noii. A fost mulţi ani redactor de rubrică la revista Magazin istoric. Ioan Lăcustă a debutat cu proză scurtă în antologiile Proză satirică românească (1982) şi Desant ‘83 (1983). Între 1985 şi 2007 a publicat numeroase volume de povestiri şi romane între care: Cu ochi blânzi (1985), Linişte (Povestiri din viaţa mea) (1989) , Calendarul de nisip (1990), Luminare - Coborârea în text (2007). De asemenea, a publicat volume de istorie precum: 1919-1937. Zece alegeri interbelice - Cine a câştigat? (1998), Cenzura veghează: 1937-1939 (2007) .

Antologiile Competiţia continuă. Generaţia ’80 în texte teoretice, Generaţia ’80 în proza scurtă şi altele, unele apărute în străinătate, au cuprins şi opere ale lui Ioan Lăcustă. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România şi a primit Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România (1985) şi Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1990). Ioan Lăcustă a fost un scriitor dedicat exemplar profesiunii sale, un autor novator, îndrăzneţ, perfecţionist şi un bun cunoscător al istoriei contemporane. Activitatea sa la Magazin istoric, vreme de decenii întregi, a fost o probă de profesionalism şi de consecvenţă. Nici boala care i-a provocat sfîrşitul prematur nu l-a oprit pe Ioan Lăcustă din scrisul lui, din conceperea unor proiecte literare care vor rămîne neterminate. Prin dispariţia lui Ioan Lăcustă, lumea literară şi iubitorii prozei se despart cu durere de unul dintre autorii cei mai fideli literaturii, de un creator care a îmbinat fantezia cu rigoarea muncii asupra textului, de un minunat coleg. Încetarea din viaţă a lui Ioan Lăcustă constituie pentru cultura noastră o ireparabilă pierdere.