Revista revistelor

SpectActor, Revistă de cultură, informaţie şi atitudine editată de Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ (Craiova), dedică nr. 3-4/ 2010 aniversării a 160 de ani de la înfiinţarea instituţiei teatrale a oraşului nostru. Evenimentul este salutat prin texte de Mircea Cornişteanu, Silviu Purcărete, Ion Zamfirescu, Ilie Gheorghe, Valeriu Dogaru, Emil Boroghină, Valer Dellakeza, Mirela Cioabă, Valentin Mihali, Nataşa Raab, Tamara Popescu. Nicolae Coande, în editorialul său, aşază sub pălăria „Profesionistului“ toţi „oamenii care au pus umărul la ridicarea şi continuitatea“ T.N.C. Revista conţine multe pagini de „istorie sentimentală“, cu mărturii, cu fotografii de arhivă ale actorilor de altădată, cu imagini de epocă, din spectacole şi afişe vechi. Emil Boroghină face un scurt istoric al teatrului craiovean, iar Nicolae Coande oferă o serie de evocări istoriografice ale „Scriitorilor Teatrului Naţional Craiova“: Marin Sorescu, Liviu Rebreanu, Ion D. Sîrbu, Alexandru Firescu, Patrel Berceanu, Constantin Gheorghiu. Un număr antologic al SpectActorului, bine documentat, excelent din punct de vedere grafic! Urăm şi noi T.N.C. viaţă lungă şi realizări artistice formidabile! Vivat, crescat, floreat! (G.G.)

La Braşov a apărut CORPUL T (nr. 1/ 2011), revistă de literatură realizată de studenţii, masteranzii şi doctoranzii Facultăţii de Litere a Universităţii „Transilvania“, sub oblăduirea magiştrilor Andrei Bodiu şi Alexandru Muşina (seniorii editori care, aflăm din editorialul „Ce este Corpul T?“, se vor ocupa „doar de structurarea şi apariţia revistei“). Tot în editorialul-program se precizează că revista publică recenzii, cronici şi interviuri despre şi cu „autorii tineri din întreaga ţară“, dar nu şi studii de istorie sau de teorie literară. Pe scurt: „O revistă scrisă de tineri pentru tineri. O revistă de literatură. Nici mai mult, dar nici mai puţin“. În acest număr inaugural, textele critice sunt, în general, sintetice şi de bună calitate, ca şi poezia (Andrei Dósa) şi proza (Simona Necula, Dora Deniforescu). Mai citim un interviu cu Adrian Lăcătuş („Nu poţi să înţelegi nimic dacă nu compari“), care ar lua pe o insulă pustie Omul fără însuşiri al lui Musil, şi reţinem spumoasa rubrică Turbinca lui Ivan. „Bătrânele“ Ramuri vă urează succes! (G.G.)

Discobolul (ian.-febr.-mart. 2011) publică o anchetă cu întrebarea: „Ce imagine aveţi despre spiritul critic, raportat la cărţile Dumneavoastră?“. Cum era previzibil, majoritatea respondenţilor nu e (prea) mulţumită de receptarea sa critică. Acest lucru reiese chiar şi din răspunsurile celor care declară, totuşi, că nu se cade să se lamenteze. Unii acuză, printre rânduri, coteriile criticii, alţii (poeţi) susţin că poeţii (confraţii) i-au înţeles mai bine. Şi fiindcă tot veni vorba, mi-aş exprima o nedumerire: oare de ce numai criticii sunt suspectaţi de parti-pris-uri, iar prozatorii, poeţii (confraţii, adică), comentatori şi ei de literatură (regulat sau ocazional), sunt în afara oricărei suspiciuni de acest fel? Mai ales că există cazuri (frecvente) când aceştia se gratulează unul pe altul cu recenzii/ cronici favorabile (pe principiul „eu te laud pe tine, iar tu, pe mine...“). Asta nu înseamnă, fireşte, că toţi criticii sunt „inocenţi“, dar inocentarea de plano a scriitorilor-comentatori mi se pare un abuz contra logicii. Citez, în continuare, două răspunsuri retenibile: „Ehei, să fii scriitor român şi să te plângi de critica literară e un fel de sport naţional, aşa că nu o voi face! De altfel, orice ai fi în România, de la artist plastic la sportiv sau politruc, prima reacţie la orice critică este lăcrămaţia! (...) nu mă plâng de critica literară şi i-aş îndemna pe cei care fac asta să se întrebe dacă e mereu de vină critica...“ (Liviu Antonesei); „Deprimantă. Dar supravieţuiesc, scriind despre cărţile confraţilor care nu dau doi bani pe cărţile mele“ (Ştefan Borbély). De remarcat eterogenitatea celor care se pronunţă despre spiritul critic: de la oameni inteligenţi şi coerenţi până la nivelul celor care se auto-elogiază sau al celor care pun virgulă între subiect şi predicat. (G.G.)