Ne-a părăstit, sâmbătă, 7 septembrie, criticul literar Petru Poantă. Născut la 7 aprilie 1947, în satul Cerişor, din judeţul Hunedoara, Petru Poantă a absolvit facultatea de Filologie din Cluj în anul 1970, numărându-se în ultimii ani de studenţie printre membrii fondatori ai cenaclului şi apoi ai revistei Echinox, alături de Marian Papahagi, Adrian Popescu, Ion Mircea, Dinu Flămând, Eugen Uricaru, Marcel Constantin Runcanu şi alţii. Revista Echinox a apărut în 1968, acesta fiind şi anul de debut al lui Petru Poantă în publicistica literară. După absolvirea facultăţii, a fost angajat redactor la revista Steaua din Cluj, unde a lucrat câteva decenii. Aici s-a afirmat ca un critic literar de fineţe, dintre puţinii comentatori avizaţi de poezie din critica noastră. După căderea regimului comunist a devenit director al Direcţiei Culturale a judeţului Cluj.

Pentru Poantă a publicat următoarele volume de critică şi istorie literară: Modalităţi lirice contemporane, în 1973; Poezia lui George Coşbuc,în 1976; Radiografii, vol. I, în 1978 şi II, în 1983; Scriitori contemporani, în 1994 Cercul literar de la Sibiu. Introducere în fenomenul originar, în 1997 şi 2006; Dicţionar de poeţi. Clujul contemporan, în 1999 şi 2000; Efectul Echinox sau despre echilibru, în 2003; Opera lui George Coşbuc, în 2004. În ultimii ani s-a dedicat evocării Clujului cultural de altădată, publicând texte reunite în volumele: Clujul meu. Oameni şi locuri, în 2006; Clujul meu. Anii şaptezeci, în 2007; Clujul meu. Radiografii, în 2011. De-a lungul unei cariere prodigioase de cronicar şi istoric literar, Petru Poantă a colaborat la următoarele lucrări colective şi fundamentale: Scriitori români, 1978; Dicţionarul scriitorilor români, coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, vol. I-IV, 1995-2002; Dicţionarul general al literaturii române, coordonator general Eugen Simion, vol. III-V, 2005-2006. A îngrijit şi prefaţat ediţii din G. Coşbuc, I. Negoiţescu, Radu Stanca, Aurel Gurghianu. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România în 2003 şi Premiul „Nicolae Drăganu” al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor în 2006. Prezenţă discretă în spaţiul literar românesc, Petru Poantă a lăsat totuşi o operă de care istoricii literari ai epocilor viitoare vor trebui să ţină seama. Prin dispariţia lui Petru Poantă, literatura română suferă o pierdere ireparabilă. Fie-i ţărâna uşoară!