| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
EVANGHELIA DUPĂ LILITde Crista Bilciu(fragment) Ascultă-mă dar nu cu urechea, ci cu sexul lipit de textul prin care respir...
Majoritatea fecioarelor sfârşesc în patul unui bărbat, dar nu orice purtător de penis e bărbat, după cum nu orice purtător de pix e critic literar pisicile nu sunt toate la fel în întuneric unele mai blânde zgârie rău altele rânjesc doar (cele de Cheshire) iar altele bătrâne fac zeama bună dar, de cele mai multe ori, precum oul care dă lecţii de gătit găinii aşa caută critica de azi târtiţa poeziei de ouă căci, vai, nu orice critic literar are pix (nu orice pix zgârie rău) unii critici au sex iar sexul lor latră pe Lilit, târfa Lilit râde în somn căci Ce naşte din poezie critici literari mănâncă
Introducere Odă mie însămi -Cine eşti tu? -Sunt Lilit. Lilitu
Cartea a doua nu e cine ştie ce În ea veţi face cunoştinţă cu ce a mai rămas din personajul numit Laura o versiune adăugită, peticită şi îmbunătăţită Deci, eu, Laura, scriu înşir cuvinte în mansarda mea de pe Căderea Bastiliei alături de partenerul meu neobosit şi negrăitor, gândacul gânditor pe nume Gândac Gândescovici Raskolnikov El stă în chiuveta mea care picură iese prin instalaţia de scurgere şi aşteaptă aşteaptă să îl observ să îmi fie frică şi greaţă (Gândescovici are peste 5 centimetri lungime) atunci Gândescovici zâmbeşte pe sub elitre şi gândeşte: Eu sunt îngeraşul tău eu îţi voi lua cuvintele oarbe de lăbuţă eu ţi le voi purta în jos prin instalaţia de scurgere până în casele oamenilor eu ţi le voi sălta spre urechile şi decolteele gospodinelor, spre urechile intelectualilor Mansarda ta va fi un focar de cultură Eu voi ieşi prin fiecare canal şi fiecare robinet, voi lipi abţibilduri cu chipul tău iar cuvintele tale mă vor urma cuminţi, ţinându-se de lăbuţe să nu se piardă şi nu, tu nu vei fi o simplă statistică atunci când vei muri, tu vei ajunge în Dicţionarul Scriitorilor, şi în manualele alternative, în ştirile de la ora 5, şi chiar în Times şi Sunday News iar de acolo, ţup! în subconştientul colectiv. Şi viaţa ta nu va fi degeaba nimic nu va fi degeaba aliluia aliluia aliluia... Ascultă. Aşa reflectam eu în timp ce mă plimbam pe străzile prăfuite ale oraşului (mint când spun că străzile sunt prăfuite de fapt, inventez, ca să nu-ţi dai seama că sunt atât de căzută în mine încât nu mă uit nici la străzi, nici la cer, nici la oameni nici măcar la tine cel care mă citeşti, probabil, simţi incertitudinea prezenţei mele, te plictiseşti şi aştepţi degeaba să încerc să te cuceresc prin clasicele figuri de stil...) Chiar acum, creierul meu scrie, corpul meu nici nu e aici, paşii îmi duc inconştient sacul de oase şi grăsimi organice prin zig-zagul supermagazinelor, sufletul meu stă însă aplecat asupra lui însuşi, ca atunci când te apleci să bei apă dintr-o fântână, te vezi pe tine în ea şi rămâi tâmpit, ca Narcis, Dar sufletul meu e departe de a se extazia de netezimea obrazului său, sufletul meu e orb şi trebuie să se pipăie cu degetele pentru a se cunoaşte, îşi tatonează încet, cu tentaculele, fiecare centimetru al epidermei, căutând spărtura pentru că trebuie să fie o spărtură în fundul vasului, altfel de unde apa din cală, de unde oscilaţiile periculoase ale navei, gata să se abandoneze îmbrăţişării furibunde a valurilor, de unde fuga îngrozită a şobolanilor lucidităţii, care preferă să se înece decât să însoţească o astfel de corabie bolnavă (nu beată, din păcate, nu beată). Rana cauza bolii spărtura mare prin care conştiinţa mea îşi poate trece cu uşurinţă pumnul, fluierând a pagubă, credem că a fost făcută de ochii lui albaştri de ochii lui mirosind deocheat a D.H. Lawrence STOP! Ştiu. Cuvintele mele nu au reuşit să înşface ideea. Lasă ideea. De unde au apărut iar ochii? Şi de ce sunt albaştri? Şi cine eşti tu? Sunt Lilit. Lilitu. Lilitu? Ce s-a întâmplat cu Laura? Atunci Laura se trezi din somn. |