erau într-un bar. el a întrebat-o: care e diferenţa dintre

şoarecii de câmp şi cei de munte?

ea a ridicat din umeri şi a zis: n-am idee.

atunci el a lămurit-o: creierul şoarecilor de câmp

secretă un hormon, oxitocină,

care-i face monogami, toată viaţa.

pe când creierul şoarecilor de munte – nu

şi de aceea ei sunt adepţii

legăturilor trecătoare, ai aventurilor de-o noapte.

când a auzit explicaţia, ea a exclamat:

ei bine, eu nu mă simt deloc

şoarece de câmp, ci de munte!

şi eu, a mărturisit el uşurat.

se cunoscuseră în urmă cu aproape un an

şi corespondaseră pe net: numai subiecte decente,

profund intelectuale.

noroc cu şoarecii de câmp şi cei de munte,

aşa au ajuns şi ei

să-şi spună adevărul.

au băut ultimele picături de alcool din paharele

în care gheaţa se topise de mult

şi au urcat în camera de hotel fără să se mai codească.

vântul le şuiera prin inimi,

iar foamea cărnii lor era fără saţiu.

a doua zi dimineaţa

a plecat fiecare spre muntele lui.