| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Marius Aldeacristina cerul era mai murdar decât fusta ei în ziua în care au găsit-o înecată în fântână ore întregi vecinii au tras ciuturi pline cu spumă de parcă în adâncurile puţului înecaţii deschideau şampanie după şampanie şi s-au închinat toţi unii cu ochii spre cer alţii privind în fântână apoi s-au dus la casele lor prefăcându-se îndureraţi lângă trupul hidos acoperit cu o cergă fratele handicapat al moartei râdea şi-i împungea talpa cu un băţ soare în zilele ploioase jucăm mortu e simplu tre să-ţi ţii respiraţia cât poţi când se opreşte ploaia tragem linie cine are cele mai multe victorii primeşte un ciur plin cu seminţe de floarea soarelui e unu soare câştigă mereu nu poa să zică seminţe zice mânţe da noi nu râdem de el că-i cel mai bun la mortu îşi poate ţine respiraţia o grămadă nasu-i curge neîncetat i se umflă burta şi-are ombilicul ieşit mult în afară ca un cep de butoi odată şi-a ţinut-o atât de mult încât a jucat singur fiincă între timp se oprise ploaia iar mortu se joacă doar pe ploaie dacă-l joci pe vreme frumoasă se abate asupra ta blestemul lui miguel de andrade inventatorul jocului numit şi miguel mortu însă toate astea soare le ştie prea bine fonană mi-l aduc aminte mereu vara ras în cap privirea pierdută îmbrăcat în aceeaşi pereche de pantaloni din batist bătea uliţa pe arşiţa a mai mare storşea dudele desculţ iar dacă cineva îl întreba ce faci fonană încotro o lua la fugă ţărâna se ridica în urma lui iar fonană se topea după distracţia asta putea alerga toată ziua cu pulberea-n spate zece fraţi erau dar unul nu avea mintea lui crudă chiar şi cei mai mici îl strigau fonană puşlamaua el îi alerga atunci să le aplice corecţia uita de supărare când membrul îi ieşea din pantalonii scurţi ca o râmă după ploaie se spune că bărbăţia sa întrecea în lungime toate bărbăţiile din malá* şi nu exista zi în care copiii să nu-l roage s-o arate iar fonană se dădea în spectacol o scotea se juca cu ea băgând spaima în fete sărmanul fachir cum îşi mai scuipa în vârf jucăria şi o descânta cu mâinile murdare făcând-o să şuiere lângă fântâna cu viespi nu ne lăsau părinţii să stăm prin preajma lui dar într-o după-amiază fonană mă strigă la fereastră râde la mine cu nişte ochi ciudaţi şi dinţii exagerat de albi ţi-am dat în geam cu o broască hai la scăldat cu mine am ieşit l-am pălmuit i-am tras şuturi în fund el îmi arăta muntele de praf tot în ziua aia mai pe seară l-au găsit pe mirişte mâncat de câini cataramă dacă se-mbată rău cataramă ne zice despre femeia lui care l-a părăsit cam la un an după ce al bătrân a-nchis ochii avea un păr negru frumos îl tăia şi-l lega de stâlpul porţii când murea vreunu d-ai casei trecea câte-un vecin îşi scotea pălăria se-nchina cerea ţuică să fie primit sufletul celui plecat îi dădeam ţuică îi dădeam vin bogdaproste şi cine nu ţinea la băutură lăcrima pe hainele mortului aşa făceau vecinii veneau vii şi plecau morţi babele aduceau lumânări busuioc vorbeau lângă răposat dadă uite acu trei zile îl văzui era bun sănătos mare-i dumnezeu iar femeia mea le dădea să bea cu părul scurt şi cearcăne mari că aproape-i intrau în gură ca muştele veneam câteodată beat o mai loveam aşa tuţi luna ta de femeie pune masa aia odată o-ntindea imediat era frumoasă habar n-avea că eu văd asta aia aia mânca bătaie de la ăla toată viaţa a făcut pe muta da ăla a murit şi aia a prins glas la priveghi povestea de lucruri de mult uitate a aprins televizorul că juca românia a strigat gol când au dat ai noştri şi huo când au egalat ai lor şi ăla mort pe masă ce-ar mai bea şi el cu noi un pahar ce m-ar mai bate pe urmă mi-e greu acum că m-am obişnuit cu bătaia am citit la taoletă într-un ziar pentru şters de sindromu stolcom e adevărat ce zicea prinzi drag de mâna care te loveşte şi trăncănea nu glumă i-a plictisit pe ăia au plecat fuguţa oamenii până şi gigi bâlbâitu s-a cărat a rămas aia cu ăla îi lua mâna rece se bătea singură cu ea şi pentru că avea poftă cum are întotdeauna când bea peste măsură s-a întreţinut în aceeaşi încăpere cu-n ştiulete mare de porumb |