eşti fericită când atingerile tale devin caracatiţă şi te întorci în mare pentru a-ţi răcori trupul

biruinţele tale de şcolăriţă silitoare dau rod pe buzele care nasc o bibliotecă erotică

a mării interioare

mergi în vârful picioarelor visezi la o împerechere cu monstrul mării

să fii divă pe trotuarele submarine cu demnitatea prinsă în nituri de o colonie de corali

cu gesturi tandre încerci să faci ordine în viaţa amoroasă a minusculelor vietăţi marine

devii împărăteasă a unui imperiu numai de tine ştiut

născoceşti nimicul frumos al imperiului

cutremurelor le porunceşti să nască cetăţi cu câmpuri de luptă pline de victorii

pe un munte marin stingher ca şi fericirea buzduganul tău împărătesc

desfrunzeşte algele de miros

mai rotund decât luna străluceşte în noaptea marină sceptrul domnesc împodobit

cu tăcerea ta

hergheliile tale sunt furtunile marine în caleaşcă o prăpastie plină cu dregători osândiţi

pedeapsa de a-şi iubi singurătatea marină e definitivă sună în ei ca un zăngănit

de metale ruginite

rugina e o podoabă a înfrângerii

nevoia de izgonire din imperiu a cleopatrei marine o porţi în vârful unghiilor

ca pe o diplomaţie a cetăţii

exilul ei pe insula nimicului galben e chestiune de ore războinicii tăi devin călăuză

a furtunilor marine

dragostea ta face ordine în clepsidra marină plină de frânturi de timp pământean

împerechezi moartea marină cu moartea pământeană să nască suprema moarte

o dulcegărie a şantajului

devii puternică ca o târfă cu plânsul plin de mistere buzele tale strâng în braţe monstrul marin

îl pui să-ţi recite versuri gelatinoase pline de plăcerile victoriei

nobleţea ta plină de şiretlicuri pământene obosesc cavalerii împovăraţi de dorinţele tale carnale

trebuie să arunci în prăpastie demonul hibrid al fertilităţii să poţi elibera rodul tău de complexe

trebuie să înveţi să adormi pe braţul monstrului să-ţi legene fătul în plasă de păianjeni marini

împărăteasă a mării interioare trebuie să construieşti metrou prin cetatea ta

să poată călători cu el himerele virgine spre bordelurile marine

un mic moulin rouge al imperiului

cu ferestre roşii pline de dorinţe putrede

trebuie să ai curaj să faci dragoste marină într-un bordel marin să simţi atingerile de caracatiţă

dorinţele tale marine împerecheate cu dorinţele mele pământene devin un hibrid al dorinţelor

ce-mi aşază braţul sub cap

te-ai ascuns într-o cochilie de melc de umbra ta îmi ţineai în palmă sărutul

îţi văd disperarea deflorată de dorinţe exotice

se întorc în noi răsăritul de soare umbra pisicii ce zgârie fereastra

amintirea primei întâlniri

toate se întorc muşcând timiditatea primului sărut

te-ai ascuns în cochilia de melc cu realitatea mea îmbrăcată în miros de votcă

e unica modalitate de-aţi ţine umbra despărţită de tine

i-ai poruncit să umble prin grădini siameze

să scotocească prin buzunare umbra paşilor mei

în realitate umbra ta e dependentă de umbra paşilor mei

mi-ai destrămat visele sunt franjuri presărate peste umbra ta

te bucuri ca o sirenă îndrăgostită când vin corăbierii cu mătăsuri din marele indii

îţi înfăşori trupul în răcoarea lor

ai sedus cârmaciul corăbiei cu surâsul tău

în cochilia de melc îmi înşeli aşteptările cât şarm în răcoarea mătăsii

te uimeşte priceperea cârmaciului e un spectacol ce îţi irită dorinţele

te scufunzi în răcoarea mătăsii sărutul tău devine un mârâit al plăcerii

umbra paşilor mei se descalţă de sărutul tău umblă desculţ prin iarbă

să-şi potolească vedeniile

umbra ta a rămas împietrită în stropul de rouă

grădinile siameze fug în lumina farului plictisiţi trecătorii sting lumina lunii cu uimirea lor

în cochilia de melc întunericul devine călăuză a călătoriei prin trupul tău

se clatină lumina farului în piciorul stâng al cârmaciului entuziasmul lui trece neobservat

prin răcoarea mătăsii parfumul tău furişează îmbrăţişarea şireată a tinereţii tale

săruţi apăsat celebritatea corăbierului de-a fi învingător

furia mea încheie un pact cu umbra ta mângâi cu privirea pereţii cochilei de melc

simt o unduire plăcută cochete dorinţele tale ies la plimbare mi se furişează sub unghii

în cântatul cocoşilor vocea ta cristalină face curat

cochilia de melc urmează umbra corăbiei crezându-se corabie

trăiri inimaginabile îmi dojenesc mirosul

s-au copt cireşele de mai

în cochilia de melc prin trupul femeii vâslesc corăbierii

întunericul ticăie ca un ceasornic pe buzele ei

răcoarea mătăsurilor îi înveleşte trupul

calmul verde al mării împodobeşte cochilia de melc

zâmbitoare umbra corăbiei împrăştie liniştea în subtile şoapte de dragoste

sirenele se sinucid la auzul lor

în cochilia de melc a răsărit soarele

în reciful de corali numele tău se rosteşte ca o durere a grâului încolţit

îţi închizi rănile în lumina gelatinoasă a meduzei

târăşti după tine trecutul ca un drob de sare gata să cadă în hăul istoriei

în reciful de corali fosforescentă singurătatea ta devine o fetiţă de grădiniţă plină de sine recită înlăuntrul primăverii înflorirea pietrei

ochii nevăzuţi ai coralilor iscodesc oglinda cenuşăresei

eternitatea ecoului ca o fecioară îmbătrâneşte în lacrima recifului de corali

lumina lor e crudă ca şi verdele grâului încolţit se plăsmuieşte miros de pâine coaptă

cu toţii ştim că în reciful de corali există viaţă după moarte

ponegrirea trecutului e o insultă ce înfloreşte neputinţa lacrimii

în colonia de corali e toamnă se vede bucuria adormită în fructele date în pârg

culegătorii se odihnesc în singurătatea fetiţei de la grădiniţă

îi mângâie mâna cu lumina îmburghezită a unui recif reticent la schimbări

singurătatea ta devine rotundă în cercuri concentrice ordonează lumina recifului de corali

aşezând durerea între cercuri să nu poată fi umilită

câinele aleargă orizontul incendiind colonia de corali cu lătratul lui

desigur e un câine marin cu un lătrat marin ducând la subsuoară o poveste de iubire marină asmuţă noaptea la farul ce luminează ochiul singurătăţii tale

bananieri fluoresceni în culturi imense aşteaptă culegătorii să adune norii înfometaţi ai plantaţiei

foamea e verde are hamacul întins între doi palmieri

reciful de corali a adormit în gura unei lumini neştiute somnul lui deschide subteranele viselor

răcorind singurătatea ta cu ivirea zorilor

răsăritul soarelui prin catacombele coloniei de corali dimineaţa înghesuie întunericul

flămânzilor li se pune foamea în farfurie

iubirea şi umbra ei se hârjonesc într-o mansardă plină de întâmplări nelocuite de nimeni

mirosul din ceaşca de cafea destupă nasul propriei tale singurătăţi

în colonia de corali femeia veşnic femeie face exorcizări atemporale ducând dor sărutului

singurătatea ta intrată în moarte clinică macină timpul marin cu râşniţa

clepsidra în care nimicul e nisip îndepărtează singurătatea de umbra ei

să poată muri liniştită

în traducere liberă moartea singurătăţii e iminentă

umbra ei poate hoinări prin colonia de corali

să asculte somnul plantaţiei de bananieri se poate hrăni cu făină de alge marine

te zăresc de mână cu fetiţa de la grădiniţă ascundeţi eternitatea într-o cochilie de scoică

în reciful de corali ami