| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Gheorghe VidicanEcoul zilei de miercuri în debara am găsit un ecou al zilei de miercuri cu şuieratul şarpelui în privire respiraţia lui o creaţie extraterestră silabisind îngrijorarea mamei printre dinţii încleştaţi ai singurătăţii are optsprezece ani şi douăzeci şi nouă de zile face alergie la praful de puşcă învelişul privirii e colorat cu umbre de mâini literele braille descreţesc fruntea dimineţii adunătura de mâini batjocoresc strigătul fantomei din hornul casei frica e topită în lingouri dusă la export cu un marfar rusesc sub influenţa gravitaţiei trupurile noastre îşi aşază schimbările lăuntrice pe rafturi în debara ecoul zilei de miercuri se aşază în genunchi la spovedanie spinii trandafirului înmuguresc înserarea din ochii bunicului umbrele bolborosesc în mirosul pălincii întoarcerea în clepsidră a nisipului dăunează grav clipei uitate pe o plajă italică ecoul zilei de miercuri îşi urcă respiraţia ei extraterestră în turla bisericii amprentele buzelor noastre dedublează sărutul îl biciuiesc cu un vis somnambul se transformă în mit fantoma din horn frica ei topită-n lingouri încuiată în coapsele tale destramă adunătura de mâini netezeşte luciul lacrimii cu umezeala unor guri clinciuri ereditare în nisipul clepsidrei adună într-un năvod ochiul mamei într-o cămaşă clipa înfăşoară plaja italică veneţia un foşnet de rochii prin palatul dogilor umbra gondolei închide într-un sertar vâslaşii ne împletesc sângele cu tăcerile unui conte naufragiat ecoul zilei de miercuri sfarmă dangătul clopotului în iertări transparente în port contrabandă cu lingourile fricii trubadurii ne dezrobesc trupurile de lumina lunii nişte tineri mahmuri ne veghează somnul egoismul nisipului defrişează timpul de clipe prin clepsidră umbrele dogilor îşi lustruiesc neliniştile farul roşu ne ţintuieşte de mal amintirile dimineaţa se ridică pe coate să vadă răsăritul ecoul zilei de miercuri mi se scurge printre degete contingente de şoapte prin trupurile noastre metamorfozează dorinţele zeilor în umbra neîmblânzitei sissi învelişul privirii e colorat de zâmbetul contrabandiştilor cu lingouri înţelepciunea e un meşteşug al tăcerii imaginaţia seminţei de canabis pe buzele trubadurilor evită vărsările de sânge strigătul fantomei exorcizează frica din trupurile noastre lacrima mamei se prelinge peste răsăritul soarelui literele braille descreţesc fruntea dimineţii puntea suspinelor plină de erori judiciare insulari stăpânesc oasele piraţilor devenite ofrande pentru zei pipăim trecerea de pietoni cu umbra cerşetorului în debara am găsit ecoul zilei de miercuri legându-şi la şireturi privirea zeiţele sunt geloase pe nobleţea din paşii lui sissi misterul din singurătatea ei plin de reproşuri umbra bunicului despuiată de mirosul pălincii copilăreşte prin zâmbetul contelui naufragiat sub influenţa gravitaţiei trupurile noastre îşi aşază schimbările lăuntrice pe rafturi în debara |