Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Europa Liberă promovează valorile și instituțiile democratice

        de Sabina Fati

Interviu realizat de Cristian Pătrăşconiu

La 10 ani după ce s-a luat decizia de a se închide staţia Radio Europa Liberă pentru România, aceasta s-a redeschis începând cu 14 ianuarie 2019 şi poate fi urmărită de pe site-ul www.romania.europalibera.org. Alături de versiunea în limba română pentru România a prestigioasei staţii de radio, s-a reluat emisia şi pentru Bulgaria. Sabina Fati este managerul noului proiect al RFE pentru România. „S-a alăturat echipei noastre, Neculai Constantin Munteanu, o voce istorică aEuropei Libere. Alături de el se află Adelina Rădulescu, redactor-şef, Andreea Pora, editor, Laurenţiu Colintineanu, video-editor, şi jurnaliştii Cristina Dobreanu şi Andrei Luca Popescu. Comentatori de prestigiu se vor regăsi la rubrica noastrăAgora, plus marele grafician Dan Perjovschi”, a declarat aceasta.

– Revine Radio Europa Liberă (RFE – Radio Free Europe) în România. De ce? De ce plecase (parţial, fiindcă acest post de radio atât de special şi de important a continuat să emită pentru Republica Moldova)?

– La 70 de ani de la înfiinţarea Europei Libere, lumea are din nou nevoie de această instituţie, care a luptat aproape ca pe front cu dictaturile roşii, înregistrând victime, bombe, jurnalişti hărţuiţi, urmăriţi, ameninţaţi. La 30 de la căderea comunismului, statele din Centrul şi Estul Europei sunt atrase de iliberalism, care a devenit contagios în această parte a continentului, unde istoria este mai complicată decât pare, memoria joacă feste, iar tendinţele de revenire şi de repetare a greşelilor vechi au devenit demult pattern-uri regionale. Pare de necrezut că în jurul nostru, de la Marea Neagră la Marea Baltică, politicienii vor să se întoarcă în timp, să controleze justiţia şi presa şi în acest fel să se eternizeze la putere. Cazul Ungariei e deja clinic şi România s-a contaminat la rândul ei.

Radio Europa Liberă se întoarce, de data aceasta doar pe Internet, cu toate că vom avea şi un live stream audio, unde vor putea fi auzite vocile istorice, editorialele încă valabile ale lui Vlad Georgescu, Noël Bernard sau Nestor Ratesh, dezbaterile Monicăi Lovinescu sau comentariile făcute la cald în timpul Revoluţiei din 1989 de Neculai Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu şi invitaţii lor.

– Altfel spus, e o veste bună sau o veste care trebuie să ne pună pe gânduri această revenire a Radio Europa Liberă?

– E o veste bună, fiindcă Radio Europa Liberă vine cu un set de valori pe care mulţi politicieni tind să le ignore atunci când ajung la putere sau atunci când stau prea mult acolo.

– Aveţi o poveste lungă cu Radio Europa Liberă. De când? De ce?

– Scriu pentru Radio Europa Liberă din 1994. A fost o întâlnire care mi-a schimbat perspectiva asupra lumii şi vieţii. Am cunoscut aici oameni incredibili, inclusiv din echipa istorică. Doi oameni mi-au marcat cumva drumul, Mircea Carp, cu blândeţea şi generozitatea lui incredibile, autorul vestitei formule de încheiere „s-auzim numai de bine”, şi Neculai Constantin Munteanu, cu umorul lui nesfârşit.

– Ce e noua formulă românească? Cum arată, cum va arăta, foarte probabil, ea? Ce ţinteşte?

– Europa Liberă este un site. În perioada Războiului Rece a fost pe unde radiofonice o voce aparte, care a promovat toleranţa şi democraţia. Acum revine în România, continuând cele începute în urmă cu 70 de ani, de data aceasta pe Internet, acolo unde are loc Războiul Hibrid. Jurnaliştii Europei Libere au fost mereu corecţi, dar niciodată neutri, fiindcă nu poţi fi neutru atunci când este vorba despre drepturile omului sau despre război.

– De ce, eu am un sentiment foarte puternic în această privinţă, oamenii, mulţi oameni, par să nu fie atenţi la conţinutul acestei formule – „război hibrid”? E ca şi cum formula „hibrid” ataşată termenului de „război” a diluat cumva lucrurile, percepţiile...

– Războiul hibrid nu se vede, nu are victime imediate şi se manifestă oarecum abstract, pentru mulţi dintre noi. Până acum, istoria definea războiul ca o confruntare armată. Alianţa Nord Atlantică explică în documentele sale că războiul hibrid este un tip de conflict care implică diferite forme de acţiuni ostile executate concertat, ca parte a unei strategii flexibile, cu obiective pe termen lung şi care se bazează doar într-o măsură redusă pe forţa militară. Şi fiindcă războiul hibrid a devenit o ameninţare evidentă, NATO a decis de curând să ataşeze spaţiului militar domeniile cibernetic şi hibrid, cărora le-a destinat echipe mobile tactice.

– Cu ce anume credeţi că este cel mai greu de luptat dinrealitatea pe care o produc arhitecţii„războiului hibrid”? Ce apreciaţi că este cel mai toxic?

– Probabil că propaganda indirectă este cea mai periculoasă, fiindcă în spatele ei nu se întrevede beneficiarul final. Nu e clar, de pildă, dacă discursurile antioccidentale sunt doar pentru uzul politicienilor autohtoni sau dacă ele sunt stimulate din altă parte. Cum nu e prea clar dacă această retorică antioccidentală tot mai prezentă în mass-media a apărut pe un fond naţionalist sau are şi alte resorturi.

Generalul Valery Gherasimov, înainte de a fi fost numit şef al statului major al forţelor armate ruseşti, a publicat, în 2013, cred, un articol într-o revistă de specialitate în care a descris cum vor arăta conflictele viitorului, printre altele el menţiona atunci recursul la măsuri politice, economice, informaţionale, umanitare, cărora le adăuga atragerea populaţiei locale într-o „Coloană a cincea” şi punerea sub acoperire a militarilor.

– E echipat adecvat pentru provocările lumii de astăzi Radio Europa Liberă?

– Echipamentul nostru înseamnă valorile noastre. Misiunea noastră aşa cum este formulată în mod oficial se defineşte prin „promovarea valorilor şi instituţiilor democratice” şi înseamnă să le oferim, celor care ne urmăresc, „ceea ce, de multe ori, nu pot obţine din alte surse: ştiri necenzurate, dezbateri serioase şi echilibrate, libertate de expresie”.

– De fapt, care sunt acum marile sale provocări? Cu ce/ cu cine se confruntă?

– Radio Europa Liberă nu se află într-o confruntare propriu-zisă, dar în toate cele 25 de limbi în care transmite se luptă pentru a spune adevărul, pentru a demonta informaţiile false şi propaganda anti-democratică.

– Nu e o luptă profund inegală să opui raţiunea unei dezordini care creşte, unei (chiar) nebunii socio-politico-ideologice?

– Atunci când contrapui adevărul falsului, echilibrul isteriei, buna credinţă propagandei, valorile statului de drept iliberalismului şi democraţia populismului e posibil să te afli într-o ecuaţie inegală. Tot ceea ce contează este să rămâi consecvent cu valorile pe care ţi le-ai asumat.

 – Ce are, de fapt, de partea sa, în sine, în hard-core, ca „arme” Radio Europa Liberă sau, ca să nu folosesc un limbaj militar, ca „instrumente” privilegiate?

– Adevărul, indiferent de circumstanţă.

– Şi, subspecie a întrebării anterioare, ce aliaţi are RFE şi de câte feluri?

– Oricine subscrie misiunii Europei Libere este un aliat.

– Şi unde, cel puţin la prima vedere, pare că RFE este mai puţin adaptat la trepidaţia contemporană?

– Europa Liberă este perfect adaptată acestei trepidaţii de care vorbiţi. Suntem prezenţi pe reţelele sociale, înţelegem că timpul se comprimă şi încercăm să le oferim cititorilor noştri în aceeaşi măsură analize, reportaje, dar şi clipuri video explicative sau umor de bună calitate. Toate împreună vor forma un peisaj care fără să decupeze realitatea, o prezintă în toate formele ei.

– Ce este radical opus practicii şi spiritului RFE?

– Propaganda, informaţiile false, populismul, prejudecăţile, stereotipiile, extremismele şi radicalismele de orice fel.

– Radio Europa Liberă aretimpul de partea sa?

– Ce este timpul? Şi cine şi-l poate face aliat? Istoria a dovedit că, în cele din urmă, timpul este de partea bună a lucrurilor.

– Mulţi „demoni” la zi, şi multe probleme, vin din (mass)media netradiţionale – din social-media, din „virtualul” care produce deja atât de multă realitate toxică. Cum stă RFE faţă cu ele? Cum se poziţionează la ceea ce vine din partea acestor formule mediatice, foarte rapide, foarte agresive şi, adesea, foarte eficiente?

– Europa Liberă nu este un jandarm al virtualului superficial sau un poliţist al noilor forme de exprimare, indiferent cum ar fi ele.

– Apropo de retragere şi de revenire, îmi vine în minte o formulă faimoasă a lui R. Reagan: „Libertatea nu este niciodată mai departe de dispariţie decât cu o generaţie. Nu o transmitem copiilor prin sânge. Trebuie să te lupţi pentru ea, să o aperi şi să le-o înmânezi pentru ca şi ei să facă la fel”. Învăţăm mai bine – şi pentru noi, dar şi pentru copiii noştri mai ales – de data aceasta?

– Europa Liberă este un loc în care tinerii pot afla mai multe despre lumea veche. Vintage e acum la modă în rândul adolescenţilor, mulţi vor să se îmbrace ca în anii ‘80, să asculte muzica de atunci, să-şi cumpere discuri de vinil. Poate că live stream-ul nostru, cu vocile istorice ale Europei Libere şi cu Metronomul lui Cornel Chiriac, s-ar potrivi cu această tendinţă vintage şi i-ar putea face să înţeleagă mai binelumea de dinainte de 1989, pentru a nu fi tentaţi să o repete.

© 2007 Revista Ramuri