| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Marco VitaleMarco Vitale, poet, traducător şi consultant editorial, s-a născut în 1958, la Napoli. Din 1989 locuieşte şi lucrează la Milano. Colaborează la revistele Lindice dei libri del mese şi Poesia. Îngrijeşte pentru editura Unicopli colecţia Le cittŕ letterarie. Opera sa poetică a fost adunată recent în volumul Gli anni (Nino Aragno Editore, 2018, cu un studiu introductiv semnat de Giancarlo Pontiggia (pp. 5-14) şi o notă a autorului (pp. 387-390)), alcătuit din următoarele volume: Monte Cavo (Edizione del Giano, 1993), Linvocazione del cammello (Amadeus, 1998), Il sonno del maggiore (Il Bulino, 2003; apoi în Bona Vox, Jaca Book, 2010), Canone semplice (Jaca Book, 2007), Diversorium (Il Labirinto, 2016). Volumul Linvocazione del cammello (Amadeus 1998, cu o notă semnată de Gabriella Caramore) a primit premiul Alpi Apuane şi a fost semnalat la premiile Montale şi Gatto. Volumul Canone semplice (Jaca Book, 2007, în colecţia «I poeti», condusă de Roberto Mussapi) a fost finalist la premiile de poezie Lago di Orta şi Frascati. Este autorul monografiei Parigi nellocchio di Maigret (Unicopli, 2000; 2013). În iunie 2008 îi apare, în limba germană, la editura Josef Weiss din Mendrisio, sub semnătura traducătoarei Maja Pflug, culegerea cu titlul Ein Winter. La aceeaşi editură îi va fi publicată, în 2011, povestirea PortAlba. Dintre traducerile sale amintim: Lettere portoghesi (BUR, 1995), Gaspard de la Nuit de Aloysius Bertrand (BUR, 2001), Stanze della notte e del desiderio de Jean-Yves Masson (Jaca Book, 2008), Miseria della Cabilia de Albert Camus (Nino Aragno Editore, 2011). Revenind la volumul Gli anni, încheiem cu fraza finală a studiului introductiv semnat de Giancarlo Pontiggia (tr. n.): Scopul pe care poetul şi l-a asumat în crearea versurilor sale este în fond acest lucru se înţelege acum, după atâţia ani chiar acesta: să păstreze bucuria unei întâlniri, o împărtăşire a sentimentelor şi a gândurilor, un vis luminos şi scufundat în incertul său mister, sau un stacojiu care «coboară precis/ pe tot verdele mantiei» (Pictorul anonim) dintr-o veche pictură care, în mod uimitor (pe calea iubirii) se deschide privirii noastre şi e descoperită de toţi încă neatinsă «de căldura uşoară şi de mister» (p. 13). Această prezentare este însoţită de traducerea în limba română a şase poezii din culegerea Gli anni (Anii), traducere semnată de Carmen Teodora Făgeţeanu.
Ţi-era somn şi în ochii tăi mari Ţi-era somn şi în ochii tăi mari de noapte credeai că s-a împotmolit un cuvânt împărtăşit, o reverberaţie de-a lungul ţărmului Ne-am vorbit ani la rând şi tot ce am spus despre asta odihneşte acum la răscrucea unui timp la care nu ne-am mai întors să ne imaginăm paşii anticilor filozofi şi foşnetul lor în timp ce urcau la porţile pe care mi le-ai arătat aproape cu teamă, în toată tăcerea aceea
În această dimineaţă în piaţa invadată de ceaţă În această dimineaţă în piaţa invadată de ceaţă Leonardo şi-a amintit un presentiment al tău Tăcerea se transforma în lumina largă şi opacă învăluită în ea şi straturile sale netezeau încrezătoare la fel ca mişcările peniţei tale de argint Şi oamenii prin tot acel început de lumină se grăbeau aplecaţi, cumpăniţi de parcă nu aveau o altă grijă decât să alunge şi amintiri şi vise
Văzduhul aduce ploaia Văzduhul aduce ploaia în tăcere: e vară întunecaţi norii se eliberează, timpul cedează o singură fereastră e luminată, aclamă acolo sus, cu gesturi îndepărtate aproape abstracte Dar ce este această nelinişte care doare şi redesenează spaţiul? Această seară care aşteaptă cum aştept eu şi tu între miile sale de fibre fir şi semn ca într-o urzeală vie
Exerciţiu de iubire este această lumină Exerciţiu de iubire este această lumină limpede şi calmă această joncţiune acest fir delicat care racordează şi caută sângele. Dacă vrei poţi să numeri articulaţiile de pe vârful degetelor tale inclusiv respiraţia pietrei a splendorii retablului
Uneori o poezie e doar o mică observaţie Uneori o poezie e doar o mică observaţie despre o fotografie o adiere creată din nimic ca şi cum ai spune priveşte, cum zâmbeaţi aici când lumina aurea o zi fără sfârşit, priveşte ce tineri eraţi, ce caraghioase erau hainele de atunci. Unde sunteţi?
De mulţi ani, nu ştiu câţi De mulţi ani, nu ştiu câţi este o clipă în vis în care îmi amintesc o motocicletă în întunericul unui garaj Dar când am condus-o ultima dată şi de ce apoi am uitat-o? Este o motocicletă nici mare nici mică forma este aceea a unei dorinţe din anii şaptezeci; garajul aparţine tatălui meu. Astfel cobor să o văd, o pornesc cu uşurinţă şi plec cu o uşoară surprindere promiţându-mi s-o folosesc mult mai des, dar ştiu bine că nu o voi face nu am condus niciodată o motocicletă mi-ar fi fost teamă tatăl meu nu mai este acel vis se repetă cu neschimbată uimire pentru că mecanismul se porneşte uşor şi timpul este încă acela pe care l-am petrecut fără să-l cunosc cu adevărat Prezentare: Elena PîrvuTraducere din limba italiană: Carmen Teodora Făgeţeanu |