Momente franceze
de Adrian Popescu
Un
grup de scriitori, Gabriel Chifu, Nicolae Prelipceanu, Dan Cristea, subsemnatul
(cărora li s-a asociat delegatul adjunct al Delegaţiei permanente a României la
UNESCO, istoricul Lilian Zamfiroiu - preşedintele Uniunii Scriitorilor,
Nicolae Manolescu, fiind la Bucureşti),
a reuşit ca, vreme de o săptămână, să se vorbească iar despre literatura
română, în mediile culturale din Lyon şi
la Paris. Invitaţiile venite din
partea ICR Paris şi ale tinerei universitare, de la San Quentin en Yvelines,
d-na Roxana Tirea-Badouin, s-au situat cumva în siajul Salonului de Carte de la
Paris, din acest an.
Manifestarea
de amploare desfăşurată la Porte de
Versailles, din aprilie, a fost minuţios analizată de presă, pentru a nu mai
insista şi noi. Acolo, în sudul Cetăţii luminii, a fost şi ,,casa, pentru câteva zile, a
scriitorilor mai sus amintiţi, prezenţe, sperăm, incitante, la mai multe
dezbateri, recitaluri, discuţii amicale. Turneul scriitorilor a început cu
dreptul, aş zice, la o librărie extraordinar de primitoare, ,,Le bal des
Ardents, cu o intrare arcimboldiană, unde
arcul de boltă, compus din cotorul compact al volumelor viu colorate,
îşi chema la desfătări livreşti fidelii. Recitalul celor trei poeţi, cu poemele
traduse în limba franceză, portretele critice schiţate de Dan Cristea,
dialogurile animate despre literatura tinerilor şi tirajele volumelor de
poezie, despre internet şi popularitate, cred că au convins publicul, de vreme
ce, o parte a acestuia, la un pahar de vin roşu, a continuat colocviul, după ora programată a întâlnirii. Moderatorul dezbaterilor, d-na
Florica Courriol, traducătoare cunoscută din literatura română contemporană, a
avut şi căldura amfitrionului, şi tact
şi generozitate, în rolul său. Despre succesul mediatic al noului val de prozatori de la ,,Polirom,
despre interes şi dezinteres literar/economic, apropos de autori de la noi,
traduşi, expuşi, sau mai puţin expuşi pe tejghelele unor librării pariziene,
ne-a vorbit, într-un cerc mai restrâns, traducaătorul Jean-Louis Courriol, cel
care cunoaşte de mult timp literatura ţării noastre. Oraşul din sudul Franţei are un Consulat
general român bine organizat, sprijinind evenimentele culturale şi d-na consul general, Gabriela Dancău, a
ţinut să-l vizităm. Prilej de a vorbi despre şansa ca multe momente culturale
româneşti din toamnă, ce se vor derula în urbea
străveche a ,, celor două
fluvii, Rhon şi Saon, cetatea
sfântului Irineu, a celebrei biserici ,,La Fourvičre, a nu mai puţin
faimoasei catedrale gotice Saint Jean,
să însemne un punct de referinţă în memoria exigenţilor lyonezi.
Parisul
universitar, extins la San Quentin en Yvelin, ne-a dat ocazia să dialogăm, din
nou, după un recital, la care au participat, alături de noi, poetul Jacques
Fournier, un actor francez, interpret al versurilor noastre. Studenţii d-nei
Roxana Tirea-Badouin (care predă aici, nu limba şi literatura română, cum
credeam, ci disciplina comunicării) s-au dovedit nu doar apţi de un dialog comunitar, dar şi bine informaţi, sincer interesaţi să afle cât
mai mult despre literatura ca meserie,
ca statut social, ca performanţă, premii, despre mecanismele succesului şi ale
promovării.
La
sediul ICR, din Rue de lExposition, directorul
Alexandru Dobrescu, abia refăcut după o grea operaţie, a coordonat
dialogul cu autori francezi, traducători, editori sau scriitori români
stabiliţi la Paris. Sebastian Reichman, Bujor Nedelcovici, Dinu Flămând, în
vervă galică, au evocat figura poetului care a reabilitat estetic limbajul
poetic în anii 60, Nichita Stănescu. Revista La Traductričre, unde un
grupaj consistent de versuri ale poeţilor români de azi aparţine Lindei Maria Baros, a provocat meritate aprecieri
pentru directorul publicaţiei, Jacques Rancourt, aflat în sală. Profesori, profesoare, o autoare din
Basarabia, Lucreţia Bârlădeanu, stabilită la Paris, prieteni sau viitori
prieteni, lume a diversităţii, nu a adversităţii, cum definea de mult un
scolastic francez Europa valorilor...
|
|