Dintr-o haltă părăsită
de Cassian Maria Spiridon
Solstiţiu
îţi numeri clipele
cum alţii monezile calpe
izbeşti cazmaua în seceta pămîntului
te cauţi
în noaptea cea mai scurtă
întîlneşti doar umbra
cu luciditate îngheţată
te judeci/ impersonal
ca un computer
baţi
cu o falangă îndrăcită
în/tîmplă(se) orice
şi bun şi rău
nu are cine să deschidă
porţile de os
doar ele/ un timp nu foarte lung
îmi vor purta amprenta
e un refren ce se repetă
ca pe un disc prea folosit
ai clipe/ încă ai de numărat
secundă cu secundă
cum se petrece
tot ce se trece
pe faţa ascunsă a Lunii
îşi au adăpost
germenii nopţii
de acolo/ viguroasă tulpină ridică
întunericul
Înghiţitorul de vieţi
|