| Articole |
| Versiunea PDF |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Constantin M. PopaDuminica Izvorului Ascultă o frumoasă poveste îmi spune eminenţa cenuşie aşa vei afla necesara împresurare a necunoscutului şi vei simţi atingerea îndoielii ce necontenit ne dă târcoale În Noranda nu plouă niciodată şi cu toate acestea fiecare locuitor are o umbrelă nu umbreluţe viu colorate parasolare fluturându-şi dantelele ca nişte fanioane pe catargele paradoxului ci umbrele obişnuite solide negre cum vezi pe străzile Londrei (deşi nici acolo nu mai plouă zilnic) În Noranda nimeni nu se gândeşte la tornade ori inundaţii niciun nor nu le-a întunecat vreodată orizontul (nici măcar asemeni unui fir de păianjen ce ar îmbrăca aerul) şi cu toate acestea inima locului cu surda lui ameninţare le ţine treaz spiritul de prevedere. Noranda e un loc binecuvântat unde se vieţuieşte din roua lui Dumnezeu. Poem de dragoste A citi o poezie nu se poate numi ocupaţie a desena o destrămare ori un vis nu se poate numi ocupaţie a asculta muzica apelor sau a pământului nu se poate numi ocupaţie a străbate petele albe ale lumii nu se poate numi ocupaţie a inventa chiar naşterea universului nu se poate numi ocupaţie singura adevărata ocupaţie este atunci când aştepţi când aştepţi venirea iubitei. Ritual Aţi privit cu atenţie o femeie care spală pe jos scândurile (sau, mă rog, gresia) tablou de epocă răscumpărându-şi revolta anacronică a ramei? Aţi privit cu atenţie cum se abandonează efortului cu îndârjire şi mirabilă necunoscută plăcere? Aţi privit cu atenţie mişcările ritmice ca un fel de travaliu întrerupt de răgazul stoarcerii cârpelor în găleata deja tulbure ca un fel de orgasm suspendat în viscerele calde ale Geei? Aţi privit cu atenţie candoarea genunchilor dezveliţi frăgezimea ultragiată a mâinilor şi arcuirea pură a trupului pregătit să întâmpine asprimile ce nu îngăduie şlefuirea? Intru în vechea şcoală străbătut de puterea tăcută a amintirii unei supreme îngenunchieri. |