| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Facerea pâinii. Ritmurile vieţiide Cornel BălosuExpoziţia etnografică de bază, amenajată la Casa Băniei, Secţia de etnografie a Muzeului Olteniei Craiova, pe o suprafaţă de 600 metri pătraţi este alcătuită din două discursuri muzeografice definitorii pentru Oltenia. În subsolul clădirii, Expoziţia Facerea Pâinii, narează specific despre cultivarea grâului în Oltenia, începând cu lucrările agricole necesare, expunându-se, astfel, principalele utilaje şi unelte folosite până la treierat. Discursul continuă cu prezentarea modalităţilor tradiţionale de depozitare şi măcinare a grâului în râşniţe arhaice sau evoluate, precum şi într-o moară cu ciutură din nordul Gorjului. Urmează o serie relevantă de elemente de habitat şi inventar casnic în relaţie şi consonanţă cu prepararea aluatului: frământarea şi coacerea pâinii; o corlată din sudul Olteniei şi un cuptor de pâine din Vâlcea. Exprimarea narativă a scenografierii facerii pâinii este finalizată prin expunerea colacilor şi a altor copturi ritualice ce se regăsesc în obiceiurile de nuntă, de înmormântare, de naştere din Oltenia. Demersul expoziţional de la subsol cuprinde şi patru puneri în scenă (diorame): aratul, ţăranul la semănat, ritualul Barba lui Dumnezeu şi ţărancă la vatră. Cât priveşte localizarea spaţio-temporală a acestei reconstituiri pavilionare, precizăm că este vorba de subzona centrală a Olteniei de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi din prima jumătate al secolului XX-lea. Această prezentare, în afara obiectelor cuprinse, se sprijină şi pe imagini fotografice din perioada interbelică, în special, fotografii ce reprezintă aratul cu plugul Pork, semănatul în lunca Jiului, o gospodărie ţărănească din Bistreţ şi întregul său inventar agricol, precum şi treieratul cu vaporul. De asemenea, pe cele două ecrane din sălile de expunere, alte informaţii, fotografii şi filme etnografice completează naraţia muzeologică. Desigur, pe lângă utilajele mari, în discursul expoziţional sunt cuprinse şi unelte din lemn sau metal: furci, coase, greble, specifice cultivării şi recoltării cerealelor. Etajul clădirii este ocupat de expoziţia Ritmurile vieţii care surprinde nuanţat aspecte ale vieţii omului tradiţional (oltean, desigur) şi raporturile lui cu semenii, cu natura, cu divinitatea. Aşezarea în spaţiu a acestei exprimări muzeologice este determinată de două axe simbolice şi revelatoare: prima axă, pe direcţia est-vest, este una temporală şi este formată din triada cotidian-sacru (sărbătoare)-cotidian. Prin aceste treceri simbolice sunt semantizate experienţele vieţii tradiţionale, atât cele comune, precum meşteşugurile olăritului, cojocăritului, ţesutului, dar şi cele sărbătoreşti şi sacre reificate de/prin nuntă. Cealaltă axă, de la sud la nord, are în special semnificaţii spaţiale şi sugerează consistenţa simbolică a toposurilor culturalizate ale satului: răscrucea, uliţa, ograda. Cele trei meşteşuguri enunţate mai sus sunt ilustrate prin ateliere de lucru, prin ambient, prin tehnicile, mijloacele şi uneltele tradiţionale folosite. Ceramica este exprimată mai ales prin diversitatea de forme, de decoruri dintre cele mai rafinate şi de cromatica la fel nuanţată şi de sugestivă. Expunerea a fost orientată către centrele marcante ale provinciei din nord-vestul, nord-estul şi centrul acesteia. Ne referim la reperele preeminente ale olăritului oltenesc: Oboga, Horezu, Vlădeşti, Şişeşti, Glogova, Arcani, Ştefăneşti şi Pinoasa etc. Demersul cuprinde, totodată, şi creaţii ale unor meşteri de soi din Oltenia: Marin Diaconeasa, Ion Viscol, Grigore Ciungulescu din Oboga, Ion Buclescu, Stelian Orezeanu, Victor şi Ecaterina Vicşoreanu, Dumitru şi Ioana Mischiu din Horezu, Dumitru Şchiopu din Vlădeşti, Constantin Opriţa din Şişeşti şi mulţi alţii. Rafinamentul cojocăritului din sudul Olteniei, valorile lui tehnice şi decorative, sunt reificate de atelierul de cojocărit al lui Stan Preduş, zis Ghiroante din Dăbuleni, atelier achiziţionat de Muzeul Olteniei Craiova în anul 2007. Secţia de Etnografie a Muzeului Olteniei Craiova, deţine o importantă şi valoroasă colecţie de scoarţe şi covoare olteneşti. Detaliat, este vorba de scoarţe tradiţionale cu vergi, colorate cu pigmenţi naturali, scoarţe alese cu decoruri geometrice, stilizări, combinaţii cromatice şi compoziţii ornamentale remarcabile. Un loc deosebit în expoziţie ocupă chilimurile de factură orăşenească lucrate în atelierele de chilimangioaice din Craiova şi din centrele ţărăneşti de la Măceşu şi Gighera. Alături de ele pot fi admirate ţesăturile fine din bumbac şi, mai ales, din borangic: ştergare, căpătâie, cioltare, feţe de pernă, cearşafuri, marame etc. Scenografierea nunţii olteneşti tradiţionale se bazează în special pe secvenţionalităţile ritualice: alaiul şi chemarea la nuntă, împodobirea şi purtarea bradului de nuntă, aducerea apei, strigarea zestrei miresei. În acelaşi context, sunt prezentate şi personajele nunţii olteneşti: mirele, mireasa, naşul, naşa, cumnatul de mână, vornicul, pochinzăriţa, socrii. Dincolo de importanţa şi valenţele ei socio-culturale, nunta oltenească este şi un prilej de manifestare a bucuriei festive, dar şi al prestigiului comunitar. La acest eveniment, portul popular defineşte şi individualizează. Aşa că, în sala dedicată acestui ritual de trecere, zeci de manechine grăiesc exemplar despre varietatea şi frumuseţea portului din subzonele etnografice ale Olteniei, adică din Gorj, Dolj, Vâlcea, Olt, Romanaţi şi Mehedinţi. Pe această axă, ca o finalizare a sărbătorescului şi a relaţiei cu sacrul, sunt expuse şi obiectele sacre ţărăneşti, specifice provinciei: icoane pe lemn, icoane de vatră, cruci, cruciţe, pistornice, ouă încondeiate. Etajul expoziţional al Casei Băniei cuprinde, de asemenea, şi expoziţia de icoane pe sticlă ce provin din Donaţia Jianu. Ideea de a consacra muzeul ca instituţie deschisă, vie, a fost materializată în expoziţia de bază de la Casa Băniei prin crearea a două spaţii interactive. Ne referim la memoria păpuşilor jucate, adică la expoziţia de păpuşi (în colaborare cu Asociaţia GAG) şi la atelierele de olărit, ţesut, iconărit etc., spaţii destinate mai ales publicului şi colaboratorilor preşcolari şi şcolari. |