Poeme
de Felix Sima
Trei definiţii ale poeziei ...
***
Bărcile se sparg în scânduri,
Frunza-n ţară caldă pleacă...
Mergi frumos şi mergi pe vârfuri,
Poezia este
dacă...
...Pe zăpadă, somnoros,
Toate-mi sunt cum vreau, în gând,
Glezna v-o sărut frumos...
Poezia este
când...
...Caii verzi sunt pe pereţi,
Cap de vânt la uşă râde,
În atlasul cu poeţi
Poezia este
între
...Cei ce sunt, din care scadem,
Împărţind cadran ceresc,
Este ce putem să roadem
De pe-un Os Dumnezeiesc
***
Îşi cunoaşte bine glasul,
Îşi cunoaşte bine rostul,
Cântă sus, în vârful casei,
Precum cântă-n gândul nostru...
Învăţată de la soare,
De la spicul nalt şi verde,
Apa vieţii Dumisale
Tot prin viaţa noastră-şi pierde...
Stă acolo sus şi cântă
Despre ce aude-n vis...
Este tot ce pot să spun
Despre Ea, oral şi-n scris...
***
Numesc Poezie...
Partea de vorbire
Care nu se aude
Şi nu se scrie...
Cronograf la mântuirea
Neamului care ne ţine
Într-o cârjă-ndelungată
Şi pe mine şi pe Tine,
Cronograf de iarbă verde
Aş mai fi şi am mai fost
Cu Troparul să duc Harul
Zilelor de Mare Post
Cu Minee augustine
Printre ploi căzute-n Ţară
Fiindcă Ţara
se topeşte
Dinspre toamnă către vară,
*
Buciumând din corn de bour,
Precum Cronica ne spune:
Fost-am Candele sub Ceruri
Cât am fost în astă Lume
Unde arde Lumânarea
Ceara intră-n manuscrise,
Lungă e chemarea marea
Oare
duce-n Paradise?
Despre Sfinţi, ce să vă spun?
Au urcat în vârf de brazi
Cum a fost atunci aş vrea
Să mai fie
încă
azi
Se întunecă Pământul
Într-o parte omenească
Îmi ridic, cu greu, bocceaua
Ce-ar putea să-ncremenească.
Într-o zodie-a Luminii,
Pe sub Cerul înstelat,
Eu trăiam
urcând în Crânguri
Şi de Domnul
dumicat,
*
Însemnez aceste rânduri
Care curs-au din desagă,
Dintr-o inimă-nrouată
Şi din pieptul plin de vlagă,
Mă-nsemnez cu coada neagră
De la corb, bată-l deochii
(El tot vine, legumeşte
Şi cu ciocu-mi scoate ochii):
Cronograf semnez la faţa
Neamului care ne ţine
Într-o Cârjă-ndelungată
Şi pe mine şi pe Tine,
Să scrie zugravii...
Matei Basarabov
Mai doarme-n sicriu...
Aici... pe la Bâstrov...
De unde vă scriu....
A fost readus de la Argeş în car
Mai sus, către Arnota, arzând felinar...
Să vină zidarii, armaşi şi ocnaşi
Să scrie zugravii din târg, din Amlaşi-
Cum plâns-au rumânii cu care absorb
Şi lapte de capră şi ouă de corb...
Ei plâns-au aceste
Rămase-n poveste:
Rămân în pricesne
Şi slova şi slava
Şi toţi pictografii...
Şi toată galava...
De aur Potcoava
Cu care s-a dus
Ajută-ne, Doamne
Şi Doamne Iisus
Primeşte-l la raclă,
Pe piatră întors
Iar Bistriţa râul
Tot curge spumos
Sub Crucile Regelui
Pe-un prag calcaros,
Sub Crucile Doamnei,
Pe prag spumegos...
Ceaslovul de aur
Ne este temei
Precum învăţat-am...
Basarabov Matei...
El are o pană de Corb la oblânc
Şi are un Corb pe umărul stâng
Şi are o Cruce de aur pe piept
Şi-o carte deschisă pe umărul drept
...spre Cartea aceea sfinţită mă-ndrept...
Aş vrea să citesc două rânduri sau trei...
Să stau odihnind sub un nuc sau un tei...
Să fim împreună când vrei, dacă vrei,
Precum învăţat-am ...
...Basarabov Matei...
Ceaslovul de aur vă fie temei,
Să fim împreună când vrei, dacă vrei,
Spre Cartea deschisă pe umărul drept:
La Cartea aceea, Sfinţite, mă-ndrept!
Cu Cartea aceea, Sfinţite, dau piept,
La Cartea aceea, de vrei, Te aştept...
Portret
E-un văzduh adus pe umeri
(Peste anii care-i numeri)
Dar la cruce, la răscruce
Iată
Timpul nu se duce
Noi îl ţinem ghem
la sân
Precum Mircea cel Băptrân
Braţ de braţ de voievod
Printre ramuri de norod
Braţ de Basarab de os
Cu coroană de prinos
Duhul său, în chip de piatră,
L-au ţinut moşneii-n vatră,
Nu-n uitare, nici în în haos
.
Ci-ntr-o frescă de pronaos
Să răsară peste ţară
Cu coroana Sa
lunară
Lepădînd un lăicer,
Îşi luau armuri de fier
Timpul nu era devreme,
Turma lor păştea prin vreme
Iar sămânţa, să le fie
Revărsată pe moşie,
Turma Lui popor nu doarme
Stă proptită între arme
.
Într-o frescă,-ntr-o icoană,
El ne este fără rană,
Ne priveşte, nu clipeşte,
Dojenind cavalereşte.
Caut un cuvînt răspuns
Nu! Cuvîntul nu-i de-ajuns!
Raza Soarelui să-i cadă
Incrustată, peste spadă,
Neam viteaz să se ivească
De sub fruntea-i bărbătească,
De sub mantia-i cerească,
De sub cetina Domnească
Din Posada la Rovine
Să ne fie vremea-n bine
Din Rovine la Posada
Scoate-ţi, CAVALERE, spada
Şi din Cozia-n Buila
Dumnezeu să-ţi poarte mila
Să ne vedem pe Olt
în sus
Unde trăieşte şi Iisus
Unde nici Umbra
n-a apus
A celui ce, cândva, a fost
Zidit la Cozia
în post
Temei de ţară
şi de
rost
Oşteni treceau prin gând, prin plai
Stăpâni pe Ceruri ..şi pe grai
Stemă cu Vulturi
peste Rai
Arhanghelii Gavril
Mihai
Şi, pe deasupra, însuşi vine
Mircea cel Mare din Rovine
Tot Basarab ce scoate spada
Pe toată Loviştea, - n Posada
Hurezi- huhurezi
Ne mai cântă în taină-
Vorbind şi ţesând la
Brumata lor haină
Hurezi huhurezi
Ne mai ţes într-o haină
Coconi cu armuri
Într-o toamnă de taină....
Şi haina şi taina
în timp
Sunt o scamă
Şi haina şi taina
În timp
se destramă
Dar
tot plecăm pe Olt, în sus,
Unde trăieşte şi Iisus
Tot El ne-a luat,
Tot El ne-a dus
La Răsăritul lui Apus
|