Din Jurnal (2006)

Mâine vorbesc la Uniune despre Jurnalul suedez al Gabrielei Melinescu, volumul 3. Va fi şi ea acolo.Am mai vorbit în ultimii ani despre cărţile ei, la diverse lansări. Sunt invitat pentru că se ştie că suntem prieteni, îi preţuiesc poezia, i-am prefaţat cândva prima carte. Totuşi, să nu se fi plictisit Gabriela să vorbesc eu a nu ştiu câta oară? I-am spus asta Denisei, care este editoarea, dar ea a insistat să vorbesc. Am s-o fac.

Azi dimineaţă, la emisiunea lui de la ProTV, ultrapopulară, Dan C. M. mi-a executat scurt cartea de Amintiri şi portrete literare. Spăl statui, văd în roz trecutul, pe cei care au făcut rău nu-i numesc cu numele lor. În concluzie: cartea l-a dezamăgit, dar ar fi trebuit să se aştepte, autorul n-a fost un luptător înainte de ‘90. Cam atât. Dar nu are Dan C. dreptate? Are, cum să nu aibă, dacă e să judecăm politic, cu exigenţele anticomuniştilor postdecembrişti. Oricum, mai sparge monotonia laudelor care au întâmpinat cartea.

Plec peste o oră la Târgul Gaudeamus, unde voi vorbi despre o carte a lui Ilie Constantin. Apoi, la redacţie, şedinţă de sumar, apoi, diseară, la Prometheus, festivitate: premiile pentru debut ale României literare. Zi plină.

M-a sunat aseară Livius să-mi spună că a dat peste un număr din Ramuri în care îmi apăruse un fragment din jurnal. I-a plăcut mult, scriu cu umor, să-i dau înainte. Atât că eu nu-i dau deloc înainte, nici cu jurnalul, nici cu altele. Nu scriu cu plăcere, cum tot aud că scriu alţii. Rareori, după ce am scris ceva, recitind textul bătut la maşină, am unele mici satisfacţii.

A murit George Muntean, în chinuri, cancer la colon. Ieri m-a sunat soţia lui, Adela, să-mi spună că slujba e la biserica Amzei. Am fost acolo cu flori, lume multă. Sunt întrebat dacă nu vorbesc din partea Uniunii. Nu vorbesc, nu mă pregătisem. Au vorbit totuşi mulţi, din partea a tot felul de societăţi culturale, bucovineni, ardeleni, cineva din partea Patriarhului. G. M. era activ în tot felul de societăţi, asociaţii, era şi mason, om foarte activ, deşi discret. Nu ştiu ce va face fără el Adela, pe care a ocrotit-o, a ferit-o de toate asprimile vieţii.

Am fost la Neptun patru zile, participant la Întâlnirea scriitorilor români de «pretutindeni». Revendicativi fără nicio bază, mulţi confraţi din diaspora. Pretind să fie publicaţi şi elogiaţi. Un mare grup din Israel, în frunte cu neobositul Shaul Carmel, om cu voce impresionantă, şi el supărat în special pe Alex, dar în general pe toţi care nu-l consideră scriitor de prim rang. Am vorbit la seminarul «Scriitori români - scriitori evrei», printre altele pentru a respinge imaginea de «cultură antisemită» a culturii române pe care o înfăţişase mai înainte D. Hâncu, istoric literar. N-am fost polemic, ci obiectiv. Sigur că au fost la noi izbucniri antisemite, xenofobe, chiar la clasici (v. Alecsandri), dar a fost şi cealaltă linie, raţionalistă, democratică, europeană (Maiorescu, P. P. Carp, criticii interbelici etc.). Sami mi-a spus că am vorbit bine, că aşa trebuie văzute lucrurile. La întoarcerea în Bucureşti am fost invitat la recepţie la ambasada Israelului. M. Brateş m-a prezentat ambasadoarei spunîndu-i: ne e prieten, îi iubeşte pe evrei. Nu chiar pe toţi, i-am spus în gând, ci pe unii. Nici pe români nu-i iubesc pe toţi, ar fi culmea!

Mâine plec la Brăila, cu G., la întâlnirea din fiecare an cu foştii colegi de liceu. Merg cu plăcere, şi cu încă mai multă G., care se bucură de fiecare dată. Dacă vremea va fi bună, mergem şi cu vaporaşul pe Dunăre. Ne rugăm să nu plouă, după cum sunt unele semne.

Trebuie însă, până una alta, să scriu pentru R. lit. un text despre Întâlnirea de la Neptun, dar mă împiedică zgomotul făcut în bloc de un perforator în plină acţiune.