Din jurnal (2012)

1 ianuarie

Constat, în mai multe locuri din Jurnal, porţiuni ilizibile. Voi căuta cândva să le descifrez, să le refac, probabil că scriam în momente care precedau somnul provocat de pastile.

Fapte: în ziua de 31 decembrie 2011 am ieşit să cumpăr o sticlă de şampanie şi flori, seara pe la ora 10 ne-am îmbarcat, eu şi  G., într-un taxi şi ne-am dus, cum hotărâsem , la Boeraşi, prietenii noştri. Eram deci: eu, G., Fane, Daniela. N-am văzut fiinţe mai pleoştite în faţa marelui eveniment al trecerii în alt an. Eu, abia scăpat de nişte suferinţe stomacale care m-au ţinut departe de bunătăţile pregătite de Daniela. Ea, apăsată de perspectiva plecării poimâine la Bruxelles pentru reluarea tratamentului întrerupt de câteva zile. Fane, îngrijorat. G., agasată de ce vedea pe „micul ecran”, dominat de prezenţa prietenului nostru M. D. chefuind publicitar cu „Mambo Siria”  la propria-i cârciumă. Nu spun că scenele nu erau  amuzante. Mircea are umor. După şampania de la 12 noaptea am mai stat o oră cu prietenii noştri, am chemat apoi un taxi şi la ora unu, unu şi ceva,  eram acasă, unde era cald şi bine.

Dintre toate telefoanele de 1 ianuarie, pe care le-am primit sau le-am dat, m-a tulburat cel cu Buzura. A înfruntat atâtea boli, operaţii dintre cele mai complicate, iar acum este pândit de orbire. Nu mai poate citi şi nici scrie, mi-a spus. Suferinţa lui este imensă. Celălalt telefon, cu altă semnificaţie , din fericire, a fost cel de la Nichi. E la Veneţia cu Irina, au avut o zi de Anul Nou minunată. Mă bucur pentru el. Pe 6 ianuarie vor fi în Bucureşti şi ne vom vedea.

2 ianuarie

Am fost cu G. în parcul Herăstrău. Zi însorită, dar geroasă. O mulţime de lume, multe perechi de bătrânei, unii foşti ştabi, îmi atrage G., atenţia, ceea ce şi eu cred că erau, dar n-aş putea spune acum prin ce păreau să fie. Voi reflecta. Multe perechi cu copii, câţiva tineri alunecau cu patine. Undeva, o rotondă cu fotografii reprezentând chipuri de politicieni europeni, multora li se şterpelise însă plăcuţa cu numele, nu puteai şti cine era personajul. Lacul pe jumătate secat, cârduri de raţe, porumbei, ciori. Am străbătut parcul de la intrarea unde tronează De Gaulle cu haina pe braţ până la ieşirea din dreptul Casei Scânteii (foste). M-a impresinat spectacolul întâlnirii dintre câinii comunitari, slăbănogi, jigăriţi însă cooperanţi, al întâlnirii acestora cu semeni ai lor bine hrăniţi, dar neliberi, purtaţi de stăpânii lor în lesă. Un căţel comunitar, tot scormonind într-un tufiş, dăduse cu botul de ceva care l-a înţepat şi de care nu ştia cum să mai scape, strănuta, schelălăia. S-a potolit totuşi, până la urmă, şi s-a aşezat la rând cu noi oamenii la trecerea de la stop. Oricum, episodul întâlnirii cu animalele ne-a amuzat. Am ajuns acasă după aproape două ore, îngheţaţi, obosiţi, dar bine dispuşi. În timpul plimbării mi-a telefonat pe mobil dna Ana Maria Vulpescu să-mi amintească de prefaţa la volumul lui Bănulescu programat să apară în BPT chiar la începutul anului. Am promis prefaţa şi trebuie să o dau.

5 ianuarie

Nu prea pot să scriu, de fapt să încep articolul, boală veche. Subiectul: cartea Martei Petreu despre orientările dreptei şi confruntările cu stânga (simplific) în anii 30, 40, 50 până către noi. De fapt, studiul porneşte de la Junimea, structurat pe o chestiune nevralgică: situaţia evreilor, poziţia faţă de ei a diferitelor personalităţi în epoca cea mai rea. Ce aduce nou Marta faţă de Z. Ornea este examinarea poziţiilor stângii pe care acesta nu a făcut-o decât fugar. Criticarea dreptei l-a preocupat în primul rând.

9 ianuarie

Incendiu uriaş la biserica Sfântul Pantelimon din vecinătate, vizibil şi de pe balconul nostru. A ars cred în întregime din nu ştiu ce cauze. Am văzut cupola aprinsă căzând.

11 ianuarie

Azi n-am ieşit decât până la ziare, spre deosebire de ieri când am fost pe Moşilor să plătesc factura pentru curentul electric.

Recitesc cartea Martei Petreu despre Cioran, din 2003. Anul trecut i-a apărut De la Junimea la Noica.  Amândouă cărţile se leagă, deşi le desparte un deceniu. Este admirabil ce face M. P. în domeniul cercetării celei mai convulsionate epoci istorice, cultural-politice româneşti: prima jumătate a veacului XX.

12 ianuarie

Proteste antiprezidenţiale la Cotroceni chiar şi la această oră târzie (23). Se pare că vor urma şi altele, mâine, în Piaţa Universităţii.  Cine ştie ce va ieşi? Buturuga mică (dr. Arafat) poate răsturna carul mare (regimul). Vom vedea. Sau nu vom vedea?