Moment negru. Misterul misterelor: legătura lui Dumnezeu cu Răul. Nu dai cumva dovadă de egoism dacă te declari fericit de faptul că Dumnezeu ţi-a satisfăcut o dorinţă sau alta, în vreme ce în jur există atîtea cumplite suferinţe nemotivate sub unghiul inclusiv al moralei divine? Tu plîngi alături de Dumnezeu, Dumnezeu plînge alături de tine, dar pentru ce? A te ridica împotriva lui Dumnezeu în numele lui Dumnezeu poate să însemne altceva decît o deznădăjduită apropiere de Dumnezeu? Răul ca o inevitabilă tragedie a universului, care pare a determina plînsul lui Dumnezeu, „multiplicînd într-un mod cutremurător şi nemaiîntîlnit caracterul său scandalos” (Luigi Pareyson). Misterul se păstrează însă cu atît mai copleşitor, aidoma bolţii celeste care, oricîte nave zburătoare ar străbate-o, rămîne infinită.

*

„Fiecare clipă a vieţii noastre, dacă e marcată de amprenta divină, devine moneda vieţii eterne. Şi oricare ar fi faţa pe care această monedă cade aici, pe pămînt, în jocul mereu reînnoit care spre cer o aruncă neobosit – fie că e faţa bucuriei, fie cea a durerii – valoarea ei rămîne neschimbată, iar preţul ei plăteşte mereu aceeaşi minune” (Monseniorul Ghika).

*

Te joci cu limitele minore (ceea ce poate fi asemenea unui joc de societate captivant), cu nădejdea că vei amîna confruntarea cu limita majoră.

*

Aidoma unui mare cor, sfîrşitul cîntă pe mai multe voci. Înainte de a-i deveni victimă, eşti spectatorul reprezentaţiei sale prelungite, deseori de-o admirabilă complexitate.

*

Un poet nu trebuie să fie prea „cuminte”, prea obedient nici măcar faţă de sine însuşi. Un anumit grad de revoltă împotriva propriei fiinţe e binevenit pentru a-i aviva creaţia. Nu este exclus nici un autonihilism.

*

„Faptul că adevărul scandalizează este fără îndoială unul din farmecele sale” (Jules Renard).

*

De Ziua Crucii, strugurii din ultima tufă de vie nu se culeg. Aceştia sunt păstraţi ca ofrandă pentru păsările cerului, din care motiv se numesc în limbaj popular „strugurii lui Dumnezeu”. De asemenea, se păstrează tradiţia ca în podgorii să se aprindă focuri, iar podgorenii să sărbătorească rodul noii recolte cu bucate alese, cu muzică şi băutură. În această zi nu se mănîncă usturoi, nuci, prune sau pepeni, alimente al căror miez se aseamănă cu crucea.

*

A. E.: „Un veleitar începător mă indispune aidoma unui aliment de proastă calitate. Un veleitar în vîrstă mă dezgustă aidoma aceluiaşi aliment, alterat”.

*

25 decembrie 2016. După-amiaza ascult Julio Iglesias. O voce splendidă, la distanţă de melodiile în vogă, adesea un soi de gimnastică sonorizată, parcă ilustrînd acustic o sală de fitness. La Iglesias găsim o tentativă de spiritualizare a senzualităţii, care se sustrage delicat prezentului posesiv, insinuînd un trecut, un viitor. Cîntăreţul repune în drepturile sale emoţionale visul trupesc. Ascultîndu-l, îţi aminteşti şi speri într-o lume de miraj care de bună seamă se află undeva foarte departe şi totodată foarte aproape de trupul ce visează.

*

Tocmai pentru că implică un sacrificiu, marea iubire nu e lipsită de speranţă.

*

„Artistul Guillaume Legros, care se prezintă sub pseudonimul Saype, a folosit 600 de litri de vopsea ca să facă un tablou de 6.000 de metri pătraţi pe creasta unui masiv din Elveţia. Pictura uriaşă, realizată în munţii Les Rochers-de-Naye se numeşte O poveste a viitorului. Aceasta înfăţişează o fetiţă care citeşte dintr-o carte. Opera de artă ce înfrumuseţează peisajul de vis a fost făcută cu prilejul împlinirii a 125 de ani de la construcţia liniei ferate care trece prin apropiere” (Click, 2017).

*

„Urînd esenţa vieţii, iubesc ale ei forme” (Eminescu).

*

Moment negru. Un suflu de imensă neîmplinire a vieţii în întregul său, ca şi cum ar fi propria ta viaţă.

*

Să fie oare toţi oamenii mîntuiţi doar pentru faptul că au existat şi nu mai există? De ce nu?

*

„Dextroză, maltoză, glucoză, sucroză, fructoză, lactoză, maltodextrină, sorbitel, manitol, xylitol, sirop de porumb, nectar de agave, melasă sau caramel, adică tot atîtea denumiri pentru zahăr de pe etichetele produselor alimentare. Consumul mediu anual este de 30 kg. de zahăr pe cap de locuitor, adică de trei ori mai mult decît e necesar” (Dilema veche, 2017).

*

„Ştiinţa este ceea ce am învăţat despre cum să ne protejăm de a ne păcăli pe noi înşine” (Richard Feynman).

*

Dacă într-un pustiu îţi apare în faţă un obstacol, înfrunţi nu doar obstacolul, ci şi pustiul.

*

Depăşind o dificultate, ai nu o dată o stare de inocenţă. Se va întîmpla oare şi la sfîrşitul vieţii?