Poeme
de Ion Maria
marele secret
pentru mine
blocurile sunt munţi
când trec de
şcoala 32 şi ajung la marginea
cartierului
înspre sineasca îmi pare că aud
cascada victoria
ori că văd în zare
insulele
polineziei
alteori
străduţele dintre blocuri pulsează
ca nişte vene ducând
un sânge nevăzut
către o inimă pe
care încă nu o ştiu
privit cu al
treilea ochi cartierul
poate să fie
magic şi dacă ignor oamenii
mă pot crede în
tibet
văzut de sus
cartierul este o mandala
însă cine stă să
îl contemple de la mare
înălţime diavolii
sau îngerii?
blocurile
magazinele şi casele
(câte au mai
rămas) sunt (pentru cine vrea
să le vadă)
cărţi de tarot
când va veni
marele cutremur
şi blocurile vor
cădea semnele tarotului
de pe fiecare
carte
o să se vadă
şi împreună ele
vor dezvălui mare
secret
al universului
steaguri pe
turnuri
toţi vrem să
primim numai premiul
întâi locurile
doi şi trei nu ne
atrag
toţi vrem doar
locul întâi şi
până la urmă
toţi primim un glonţ
în cap
afurisita de
viaţă
e nazistă
chiar dacă vrem
numai locul întâi
încă trebuie să
punem steaguri pe turnuri
şi să luptăm cu
dragonii
încă trebuie să
ascultăm muzicile venite
din ceruri noi
cei ce suntem doar maimuţele
extratereştrilor
şi ce frumoasă
este viaţa
aici în calea
lactee
printre stelele
înghesuite precum copacii
în junglă
şi noi trebuie
să punem steaguri pe turnuri
crezând că vom
lua numai premiul întâi
şi dacă
steagurile noastre ar fi de hârtie
şi turnurile de
carton
şi dacă la
sosire ni se vor da premii
pe orice loc am
ajunge
tot aşa am
lupta?
într-o lume
solidă e bine să câştigi
şi locurile doi
sau trei sunt bune
într-o lume
solidă universul întreg
îţi va fi cunună
de lauri ori de spini
toţi vrem să
primim numai locul
întâi fără să
ştim bine
de ce
paradis
cum este să vezi
paradisul dar
să nu ajungi
niciodată
la el?
doar în poze te
mai văd
şi niciodată nu
te voi mai
întâlni
nu am cum să văd
pe cer comete
care să-mi
anunţe venirea ta
ca un mare
eveniment
galactic
pentru dragostea
mea nu mai există
casă voi fi
mereu pe drumuri
voi merge mereu
de la un deşert
la altul păşind
între versuri
cum uriaşii
păşeau între munţi
lacrimile mele
nu vor fi iordanul
va fi secetă
mare în anii ce vor veni
fără tine e
sărăcie pe pământ
şi în cer
cei care conduc
universul
nici nu ştiu cât
te iubesc
dacă ar şti s-ar
teme
într-o zi (în
viaţa asta ori
într-una din
nenumăratele
alte vieţi) voi
învinge sistemul
şi te voi
întâlni
pe tine paradis
al meu
o balenă
ce lucruri
frumoase există
pe pământ şi pe
alte planete
eu le văd numai
în vis
aşa cum te văd
şi pe tine
castelul meu
este din altă
lume acolo unde
lupt cu balaurii
să te cuceresc
acolo sunt
prinţul spaţiilor goale
şi maestrul
vrăjilor făcute
în gând
când visez nimic
nu este imposibil
şi spiritele
naturii îmi sunt supuse
ca unui mare zeu
ce bine ar fi
dacă am trăi
numai în vis
însă oricât
prelungesc eu
noaptea
(dând cu
întuneric prin cer)
până la urmă
dimineaţa vine
cu toată
frumuseţea şi oroarea ei
eu îmi iau
costumul şi cravata
(uniforma
cavalerului medieval)
şi plec la muncă
aşa cum altă
dată trubadurii
se duceau spre
turnirurile
de poezie
sunt o balenă
eşuată pe uscat
visez că zbor şi
chiar
pot
zbura
|