Frumos ar fi să-ţi
abandonezi iluziile
să-ţi infirmi argumentele
şi să nu arunci
cu vorbe în vânt
(câte au mai rămas)
să-ţi explici eşecurile
şi să arzi cu nerăbdarea flăcării
atunci vei fi binecuvântat
în toate anotimpurile
şi numai câteodată înlocuit
cu sosia care se joacă cu visul
Simplă, gălăgios de tandră
Aventura începe cu dorinţa
Ea îţi induce tăria de-a percepe cuvântul
Ipocrizie a nopţii care doarme
În braţele noastre
Iar atunci răbdarea celorlalţi
Care nu vor ca tu
Să urli în sângele lor
şi să trânteşti cu viaţa ta
pe pragul altor uşi
se va spulbera
într-o discuţie liberă
cu îngerul tău şi vor înţelege
de ce a fost aşa şi nu altfel