Continuăm acum serialul început cu două luni în urmă din această corespondenţă cu scrisori inedite (datorate doamnei Simona Coleş Popescu), trimise de importante personalităţi ale exilului românesc.

Paris 31 Oct. 1962

Dar să ştii că invidia nu mă opreşte să colaborez la Revista Scriitorilor Români. Această colaborare se va produce însă ceva mai târziu când voi avea ceva bun de publicat.

Cât despre Zilele de Studii, te voi ţine în curent.

Cu multă prietenie

(semnătură olografă) Th. Cazaban

***

Dragă Mircea,

Anul 69 s-a încheiat pt. mine cu profituri foarte mari pe acest pământ al Italiei pe care nu l’am părăsit deloc deşi acest gând ar fi putut să justifice tăcerea mea îndelungată. /.../

Între timp am participat ca invitat la Exp. a 6-a internaţională a Citta Carrara – cu două lucrări din marmură, la a 8-a exp. internaţională a Galeriei Grattacielo din Milano de mică sculptură – şi în fine la a 5-a Exp. internaţională de sculptură în aer liber dela Galeria Milano a fundaţiei PAGANI. Alături de aceste distincţii deoarece se fac numai la „invitaţi” – am fost matricolat la Archivio Storico d’arte contemporane dela Biennala din Venezia – cu activitatea şi cu biografia personală. Apar în catalogul artei moderne pe 1970 ediţia Bolaffi – şi am fost invitat la simpozionul de sculptură internaţional dela Piestany din Cehoslovacia – unde însă nu am participat. Cartea monografie încă pe punctul de a apărea a fost amânată din cauze de forţă majoră. Poate apropo de acest fapt ai putea întreba la tipografie dacă ar putea edita un album cu cca 30 foto şi 20-30 pp. Scrise format 32/ 30 şi cât ar putea costa.

Aşa dar vezi dragă Mircea câte evenimente fericite şi altele greu de suportat au trecut peste mine, cauze a unei permanente amânări a scrisului. Ba mai motivam şi cu faptul că trebuie să vin la Roma pt. viza paşaportului scăzut încă din Iunie trecut. Dar evenimentele nu mi-au permis să fac decât cum au vrut ele şi astfel am trimis paşaportul la semnat – după o intervenţie în ţară – am primit viza până în 1971 Iunie. Viza Italiană o am din nou pt. un an întreg (sept. viitor). Soţia mea este la Bucureşti şi sper să se reîntoarcă în Martie Aprilie.

Cu descălecarea în Franţa şi Spania nu am făcut încă nici un pas concret. Aştept momente favorabile să merg mai la sigur şi cu rezultate mai palpabile.

În legătură cu punerea la punct a treburilor mele plastice îţi trimit alăturat un „certificat de autenticitate” pt. una din lucrările de la tine – rugându-te să-mi trimiţi cotorul semnat. Trimit încă unul pentru Brâncuşi. De fapt nu mai ştiu ce lucrări sunt la tine. Deocamdată doresc înregistrarea sculpturilor şi te voi ruga să mi le comunici./.../

Sărutări de mâini Doamnei Tale – familiei omagii – şi la bună vedere într’un an nou bun şi cu fericire.

Te îmbrăţişez,

Eugen

Din scrisoarile de mai sus, dar şi din altele (în curs de publicare într-un volum dedicat lui M. Popescu) cititorul de astăzi află detalii despre viaţa în exil a semnatarilor, despre activitatea lor. În plus, corespondenţa dintre ei ne demonstrează nu numai prietenia (veche!), admiraţia reciprocă, dar şi colaborarea fructuoasă de-a lungul anilor.