Alberto Manguel este un cititor fabulos. Cosmopolit prin educaţie, acest argentinian eclectic şi vital a călătorit prin întreaga lume, în slujba cărţilor şi a lecturii totalizante. Postura de globe-trotter a fost favorizată şi de calitatea de ambasador a tatălui său, primul ambasador argentinian în Israel, cel care l-a lăsat să citească unde a vrut, ce a dorit, fără să se amestece în educaţia sa livrescă.
Dacă spunem că adolescentul Manguel i-a citit timp de câţiva ani marelui orb Borges, tot putem înţelege ce traiect cultural a avut acest bărbat pentru care lectura cărţilor a devenit un fantastic modus vivendi. Istoria lecturii, cartea tradusă în româneşte de Alexandru Vlad, este un vibrant excurs prin istoria cititului, a textului cu care o singură sau mai multe persoane vin în contact. De la murmurul pe care Sf. Augustin l-a auzit într-o zi a tinereţii sale, acel faimos Tolle, lege, până la Biblia tradusă de Martin Luther, cel care a proclamat spiritul protestant al lecturii Cărţii Sfinte, Manguel ne poartă cu competenţe de ghid rafinat în acest turbion al lumii cărţii. Erudit, rafinat şi atent analist al literelor care prind viaţă sub ochiul cititorului, Manguel ne instruieşte în religia vastă a cititului, de la tradiţia iudeo-creştină, unde universul este imaginat ca o Carte scrisă până la tăbliţele de argilă vechi de la Tell Brak, Siria, vechi de mii de ani.
Universul lecturii descris de Manguel este propriul să univers, întrucât autorul declară că şi-a dorit mereu să trăiască printre cărţi. A şi făcut-o, de la librăria anglo-germană din Buenos Aires, unde muncea la aranjatul şi desprăfuitul lor, până la cele mai bune biblioteci din lume, Ambrosiana din Milano etc., până la cea proprie, care adună 30.000 de cărţi rare, aflată în locuinţa sa din Franţa. Autorul acestui studiu unicat ne plimbă prin cele o mie una de camere ale unui palat fermecat în care se văd cititorii tăcuţi, cărţile memoriei, ucenicii lecturii, lectura în intimitate, forma cărţii, metafortele lecturii, dar şi puterile cititorului, aidoma unui alt Aladin care aruncă lumina deasupra cărţilor mute pentru a face clar mesajul lor.
De la anticii care citeau cu voce tare, până la modernii care citesc în gând, lectura publică şi cea în intimitate, acolo unde cititorul devine umbra scriitorului, cu gândul, pasiunile şi temerile sale, Manguel ne face părtaşii unui fenomen aproape supranatural: citirea lumii prin intermediul paginilor care ajung la noi pentru a fi mângâiate, dezvelite, îmbrăţişate. Orice lectură este un act amoros, iar Manguel este un maestru al apropierii de cărţile iubite, cu acea pasiune proprie unui argentinian., dar şi a unui om universal care ştie că lumea e o Carte în aşteptarea unui scriitor şi a unui cititor geniali, ambii.
Roberto Bolańo
Anvers
Traducere de Horia Barna
Grupul Editorial Corint, Editura Leda
Roberto Bolań poate cel mai des comentat în ultimii ani, în special după moartea sa prematură, în 2003, când abia împlinise 50 de ani. Chilian prin naştere, Bolano a fost un scriitor cunoscut în Europa, în Spania, îndeosebi, unde a fost laureat al unor importante premii. Valoarea prozei sale a fost recunoscută, post-mortem, ce-i drept, inclusiv în SUA, unde i-a fost decernat National Book Critics Award.
În România, până la seria de cărţi proiectată de Editura Leda, i-au mai apărut trei cărţi, iar pe unele siteuri de poezie inclusiv poeme, în traducerea lui Claudiu Komartin. Anvers este una dintre primele sale cărţi, apărută în 2002, şi se prezintă ca o stranie ficţiune de proze scurte, fulguraţii de tip diaristic, în care un narator povesteşte ce i se întâmplă, ca marginal, în exilul său spaniol. Cadre bergmaniene se perindă prin faţa ochilor unui cititor care descoperă farmecul scriiturii lui Bolańo, neîndoios un poet de primă mână prin acuitatea şi prospeţimea celor observate. Singurătatea, această cruce crâncenă a creatorului, este ceea ce iese cu pregnanţă în evidenţă, ca şi o anume propensiune spre războiul nevăzut al existenţei umane, privit din interior de un franctiror al scrisului. Chiar şi în clipele sale solare, scrisul lui Bolańo este infuzat de dramatismul vieţii, această târfă asasină (cum sună, la plural, titlul uneia dintre cărţile sale), amantă a tuturor, de nimeni ataşată până la final. Este o lume de poliţişti, de hoţi şi de străini fără acte în regulă, prin care deambulează un explorator al scrisului, un dreamer ce-şi caută locul printre proscrişi. Un dostoievskianism subtil, distilat în retortele scriului puternic al lui Bolańo, creează acel halou al unei lumi detracate în care iubirea este exilată, iar voinţa de bine este anihilată. Nu întâmplător o frază acut dramatică revine ca un laitmotiv în ţesătura acestui roman cu o freatică specială: I-am spus ceţei: totul e bine... rămân cu tine.
Editura Leda, unde a apărut deja culegerea de proze Convorbiri telefonice, pregăteşte şi apariţia unei cărţi importante a autorului, romanul de peste 1000 de pagini 2666, apărut postmortem, în anul 2004. Este cartea unei apocalipse amânate, a unei serii de crime neelucidate petrecute în varii colţuri ale lumii. Romanul a fost pus în scenă de regizorul Alex Rigola şi prezentat la Festivalul de Teatru de la Barcelona din 2007. Un motiv în plus de a aştepta apariţia acestei cărţi despre viaţă şi moarte, de fapt subiectul continuu al cărţilor care poartă semnătura Bolańo.