Noam Chomsky

Sub acest titlu aparent înşelător (trimite cu gândul la un manifest ecologic cu iz păşunist), Editura Corint publică în 2012, în traducerea Adrianei Ciorbaru, o culegere de articole ale savantului şi intelectualului public american Noam Chomsky. Figură legendară a ştiinţei contemporane, Chomsky (născut în 1928) este autorul a ceea ce s-a numit „gramatica universală” sau generativă, o teorie lingvistică prin care se enunţă că trăsăturile fizice ale limbii şi vorbirii superficiale sunt determinate de structurile de adâncime ale regulilor lingvistice. Evident, aceste merite ştiinţifice i-au adus faimă şi respect în lumea academică şi printre cunoscători (prestigiosul premiu Kyoto), dar reputaţia mondială o datorează, în special, militantismului său civic şi publicistic. Noam Chomsky, considerat al optulea intelectual influent din toate timpurile (clasamente de acest gen fie spun totul, fie nimic) este cel mai acerb critic al Administraţiei SUA, încă din anii 60 şi, de pe poziţiile stângii, acuză atât activitatea politică a „porumbeilor” (cum sunt alintaţi democraţii) sau a „uliilor” (dreapta republicană conservatoare) conduşi până nu de mult de dinastia Bush. Articolele lui Chomsky (cartea poartă subtitlul „Ocupaţie, intervenţii, imperialism, rezistenţă”) sunt o replică atent articulată la o frază arogantă a unui politruc american, consilier al Administraţiei Bush jr., care în 2007 emitea acest panseu: „Suntem un imperiu acum când acţionăm şi creăm propria noastră realitate. Iar, în timp ce voi studiaţi acea realitate şi o veţi face în mod judicios – noi acţionăm din nou şi creăm alte realităţi pe care le puteţi la fel de bine studia şi aşa vor merge mereu lucrurile. Noi suntem actorii istoriei..., iar vouă, tuturor, nu vă rămâne decât să studiaţi ceea ce facem noi.” Ironie sau nu, Chomsky, care consideră şi el marea putere de peste Ocean un imperiu militar în plin forcing pe mapamond, chiar studiază foarte atent declaraţiile şi acţiunile titanilor de la Casa Albă, cu concluzii dintre cele mai apăsătoare. Astfel, SUA nu mai sunt de mult timp o democraţie, ci „stăpânii lumii”, care nu au a da nimănui socoteală. Temele favorite ale lui Chomsky, fie că se apleacă asupra relaţiilor cu Coreea de Nord, Iran, Irak, Siria sau Israel, a politicii faţă de China şi Rusia, sunt îndreptate spre dominaţia americană fără rest, războaiele din Afganistan (cu corolarul particular, afganicidul), Irak (peste un milion de morţi), imixtiunile în lumea arabă, nervozitatea relaţiilor cu Pakistanul, amiciţia cu Israelul, căruia îi sponsorizează acţiunile şi îi tolerează intervenţiile militare în zonă sau îl favorizează în lupta cu palestinienii, până la recenta mişcare „Occuppy”. Sigur, SUA pot invoca, uneori corect, lupta împotriva terorismului, în special după lovirea Gemenilor, însă Chomsky crede că motivaţia profundă a războiului din Irak, alta decât cea oficială, este ocuparea câmpurilor petrolifere a celei mai bogate ţări din zonă. În politica internă, Chomsky opinează că este practicată la scară largă ceea ce Thomas Ferguson numea „teoria investiţiilor în politică”, adică structurarea unei puteri politice după gusturile şi dorinţele marilor corporaţii care astfel îşi vor vedea satisfăcute interesele economice în dauna „outsiderilor ignoranţi şi băgăcioşi” – adică publicul elector! Chomsky citează o analiză a „Center for Responsive Politics”, care afirmă, cu date concrete, că în alegerile cele mai recente candidaţii cei mai bine finanţaţi au câştigat 9 din 10 confruntări şi, cu câteva excepţii, membrii Congresului s-au întors la Casa Albă (analiza este pentru alegerile din 2008). Barack Obama, cel care a fost votat de americani pentru a întrerupe politica militaristă republicană (i s-a acordat şi Premiul Nobel, pentru a îmblânzi puterea americană şi pentru a o responsabiliza), a fost sponsorizat masiv de case de avocatură care fac lobby şi de instituţii financiare puternice, iar baronii săi de stânga (excelente referinţele despre câteva cazuri particulare!) nu păreau, la prima învestitură, cu nimic mai prejos decât cei de dreapta. E criticat în articolele precise şi foarte bine documentate ale lui Chomsky insuficientul sistem sanitar privatizat, în vreme ce o majoritate a publicului, de care rareori se ţine seama, este de mult în favoarea unui sistem sanitar naţional mai ieftin şi mai eficient. În fine, deşi nu pot epuiza aici lista problemelor ridicate de Chomsky, într-o carte care se citeşte cu plăcere şi profit, uciderea lui Ossama ben Laden este considerată descalificantă pentru Administraţia Obama. Sunt citaţi o serie de oameni politici (Helmut Schmidt, fostul cancelar german) sau analişti de vârf, care consideră că acest caz este de competenţa tribunalelor şi a legilor internaţionale în vigoare. Obama, intrat de curând în al doilea mandat la Casa Albă, iese atât de prost, încât acţiunea patronată de primul preşedinte de culoare american este considerată esenţial ilegală până şi în raport cu faptele Administraţiei Bush jr.: fostul preşedinte măcar ducea deţinuţii acuzaţi de terorism la Guantanamo, nu îi executa sumar! Nu ajunge nici măcar un Nobel, se vede, pentru a potoli setea de revanşă...