Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poezie

        de Nicolae Tzone

[pe ape mergem amîndoi ţinîndu-ne de mînă…]

pe ape mergem amîndoi ţinîndu-ne de mînă pe apele pămîntului

fără de sfîrşit şi ne lovim cu fruntea tot de ape ale cerului însă

şi ele de asemenea fără de sfîrşit

nu vorbim limbile noastre de ceasuri bune ne-au părăsit gurile

şi merg la un pas înaintea noastră la jumătatea distanţei

dintre apele de jos şi apele de sus

nu ne privim ochii noştri au pornit de mult înaintea noastră

ochiul stîng privind spre apele de jos ochiul drept privind

spre apele de sus

mergem pe ape amândoi şi din cînd în cînd rîdem şi ne sărutăm

şi apele pămîntului merg mai departe cu noi ca şi apele cerului

cărora le este foarte drag să meargă mai departe

oricît de departe e departe împreună cu noi

ţie ţi s-a descheiat bluza de in în dreptul sînilor mie mi s-a rupt

cămaşa în dreptul omoplaţilor dar nu-i nimic şi chiar dacă

dintr-o dată ne este foarte frig noi mergem aproape alergînd

mai departe oricît de departe e departele

pe ape mergem amîndoi ţinîndu-ne de mînă pe apele pămîntului

fără de sfîrşit şi ne lovim cu fruntea tot de ape ale cerului însă

şi ele de asemenea fără de sfîrşit

*

seara se pune singură pe felia de pîine pe care la gură o duc

şi muşc din ea ca şi cînd aş muşca din chiar carnea mea

cu noapte acoperită sau din carnea femeii mele

cu miere acoperită

îmi număr culorile de pe degete îmi număr cuvintele

pe care le-am rostit altădată

o doamne cît de mult am petrecut de unul singur sugînd

cu nesaţ şi din ţîţa roşie a poeziei şi din ţîţa neagră a poeziei

am fost mereu la un pas de moarte şi nu o dată m-am legat

cu moartea mea peste viaţa mea cum se leagă o monedă

de metal într-o batistă curată şi albă

nu mie mi-a fost totuşi şi iarăşi totuşi frică de de frică

ci fricii mereu şi mereu frică de mine i-a fost

pe asinul blând m-am suit doar atunci cînd am mers

dinspre deal înspre vale cînd dinspre vale spre deal

am pornit am luat blîndul asin în spinare

şi l-am dus pînă sus

sus e un loc bun de pus masa şi de aşternut patul şi de dormit

somn lung şi de numărat visele în care poemul

doar pentru cîteva clipe se lasă cu sîngele la vedere

sus brazii merg în vîrful rădăcinilor tot aşa cum merg tinerii

de optsprezece ani în vîrful picioarelor spre iubitele lor

mai fragile chiar decît şi aerul

sus lumina îşi piaptănă razele direct cu degetele lui dumnezeu

şi iisus numai aici strălucirea ei este cu adevărat unică

sus iubita mea îmi spală cămaşa şi tot aici îşi spală şi cămaşa ei

şi tot aici îşi spală şi îşi pune la uscat rochia de mireasă

sus timpul stă îndelung şi îşi descîlceşte secundele şi le aşază

unele lîngă altele în ordine crescătoare precum filele într-o carte

sus coroana de împărat rîde de împărat şi împăratul are puterea

de a rîde cu poftă de sine

sus eu scriu despre mine şi despre iubita mea pînă cînd uit

cu totul de mine şi de iubita mea

sus vine la mine şi cleopatra şi mă pune să-i povestesc

ce s-a întîmplat în egipt după ce ea s-a lăsat muşcată

de vipera regină

seara se pune singură pe felia de pîine pe care la gură o duc

şi muşc din ea ca şi cînd aş muşca din chiar carnea mea

cu noapte acoperită sau din carnea femeii mele

cu miere acoperită

*

pe flăcări mergem amîndoi ţinîndu-ne de mînă pe flăcările

pămîntului fără de sfîrşit şi ne lovim cu fruntea tot de flăcări

ale cerului însă şi ele de asemenea fără de sfîrşit

nu vorbim limbile noastre de ceasuri bune ne-au părăsit gurile

şi merg la un pas înaintea noastră la jumătatea distanţei

dintre flăcările de jos şi flăcările de sus

24 noiembrie 2010, 18h40

[unde ai pus hai spune-mi unde ai pus soarele de pe cer…]

unde ai pus hai spune-mi unde ai pus soarele de pe cer

că nu mai văd nici măcar la un pas înainte

unde ai dus umbra care mă însoţea ca o soră indiferent de anotimp

indiferent de lună a anului indiferent de zi sau de oră

unde mi-ai ascuns sîngele care pînă acum o secundă sau două

încă îmi curgea tumultuos prin trup

am orbit este limpede mi-am pierdut definitiv umbra

este foarte limpede şi fireşte că chiar am murit nu încape

nici o îndoială că am murit asta chiar că este cel mai limpede

dar tot vreau soarele meu tot vreau soarele mortului

pe cerul mortului şi mai vreau şi umbra mea

devenită umbra rece a mortului

nu am fumat cît timp am fost viu dar acum mi-e dor să fumez

o ţigară moartă aprinsă cu un foc mort şi din care

iese în aer fum mort

fotografiaţi-mă vă rog voi care încă mai sînteţi vii

pe buzele mele moarte cu ţigara celebră a mortului

din care iese atît de mult fum mort încît pare că a sosit

noaptea cea mare în miezul fierbinte al zilei

unde ai pus hai spune-mi unde ai pus soarele de pe cer

că nu mai văd nici măcar la un pas înainte

*

am văzut o bufniţă care scria poezii cu ochii pe noapte

chiar scria nu era o iluzie optică

am văzut un mînz care citea poeziile scrise de mine chiar aici

în pămînt dedesubt unde noaptea ţine de obicei

un miliard şi unu de ani

am văzut o privighetoare cum îşi înfăşura cîntecul cu noapte

peste gură şi peste pleoape

am văzut un elefant dansînd cu patimă cu o furnică chiar

pe dunga de la orizont furnica era în zi elefantul era

în plin miez de noapte

am văzut pe urmă o girafă care mă privea dinspre zi înspre noapte

de la o înăţime cu adevărat impresionantă

am văzut şi un tigru mort care rîdea cu lacrimi chiar la miezul

nopţii de sîmbătă spre duminică

am văzut un peşte cum mergea pe stradă şi rîdea şi el

şi rîsul lui în urma lui se transforma în noapte

*

bem bere roşie din halbe mari de catifea roşie eu şi iubita mea

bem pînă ne uităm numele şi poemele

halbele de catifea roşie chiar sunt de catifea roşie şi berea roşie

este chiar bere roşie şi nu altceva

muşc cu sete din cioburile de catifea roşie şi din catifeaua roşie

curge bere roşie ca dintr-o cişmea roşie numai şi numai apă roşie

bem bere roşie din halbe mari de catifea roşie eu şi iubita mea

bem pînă ne uităm numele şi poemele

*

a doua zi mi-am pus capul pe treptele casei ca pe o minge

şi treptele se gudurau pe lîngă el de bucurie

nici nu cred că au mai existat vreodată în românia trepte de casă

atît bine dispuse

*

chiar aşa şi este chiar aşa şi întocmai aşa la milimetru aşa

dacă pot astfel ca să mă povestesc pe mine mie pe de-a-ntregul

aici în podul de pe strada aurel vlaicu şaizeci mai nou vorbesc

cu pantofii mei negri şi cu fularul meu fumuriu

chiar şi cu şosetele vorbesc uneori şi cu pantalonii de blugi

schimb vorbe de duh şi cu pălăria cu boruri uriaşe

mă duelez în cuvinte care de care mai plastice

mai expresive

la ce bun bănuţul de aur în inima portofelului dacă se-ntunecă

totul atît de puternic şi întunericul pur şi simplu mută

în alt oraş toate hotelurile pline cu fete frumoase

şi bărbaţi suprapotenţi

la ce bun să umblu pe magheru cu rotula genunchiului lui iisus

în palmele mele dacă rotula genunchiului lui iisus

este făcută zob ca şi rotula mea de altfel

peştele care rîdea în urmă cu o zi a dat-o pe plîns este un peşte

de uscat nu a văzut oceanul fluviul sau pîrîul niciodată

chiar aşa şi este chiar aşa şi întocmai aşa la milimetru aşa

dacă pot astfel ca să mă povestesc pe mine mie pe de-a-ntregul

29 noiembrie 2010, 02h14

Nr. 02 / 2012
Revista revistelor

Festivalul Literar „Mihai Eminescu” – Suceava

FESTIVALUL-CONCURS INTERNAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ

Din jurnal (2010)
de Gabriel Dimisianu

Pagini de jurnal (20)
de Gheorghe Grigurcu

Versuri
de Gabriel Chifu

PERSONAJE MARGINALE IN INIMA ADEVARURILOR NOASTRE
de Marc Chambost

Retrăirea trecutului minunat
de Adrian Popescu

Recviem pentru George Whitman
de Nicolae Prelipceanu

D’ ale literaturii
de Nichita Danilov

Cealaltă Floarea Ţuţuianu
de Dumitru Chioaru

Proză americană
de Paul Aretzu

Un patriarh al fotografiei „literare”
de Ştefan Vlăduţescu

Seninul şi rugăciunea
de Simona-Grazia Dima

Plan B
de Constantin M. Popa

Erotica magna
de Ioan Lascu

Istorie mare, pentru păpuşi mici
de Gabriel Coşoveanu

Dansatori pe sârmă
de Daniela Firescu

Sentimente şi ritmuri
de Florea Miu

Dintr-o haltă părăsită
de Cassian Maria Spiridon

Poezie
de Nicolae Tzone

Poezie
de Gheorghe Izbăşescu

Poezie
de Horia Bădescu

Plânsul lui Aerostate
de Mircea Bârsilă

Veghea lui Sîrbu
de Nicolae Oprea

Un anti-eminescian: Duiliu Zamfirescu
de Octavian Soviany

Salonul Anual al Artiştilor Craioveni
de Cătălin Davidescu

Poezie
de Nicolae Petre Vrânceanu

Gândacul care se chinuise tot timpul cât eu fusesem plecat
de Horia Dulvac

Vitrina cărților
de Nicolae Coande

„Mergând ca şi cum ai ajunge”...
de Florin Caragiu

Corăbierul cu palimpsest
de Florin Logreşteanu

Poezie
de Odile Mariana Florea

„LUPTA LUI IACOB CU ÎNGERUL”
de Ioan St. Lazăr

Maurice Maeterlinck – Simbolism thanatic
de Maria Tronea

Caragiale după Caragiale
de Ioan Lascu

© 2007 Revista Ramuri